Miercurea fara cuvinte - vine mosul pe carare

 

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Suzana.

Fotografia este din arhiva personală. 

Copacii mitosi

 Recunosc ca nu am auzit niciodata despre Lorax si copacii mitosi pana cand nu am citit tema provocarilor verzi din aceasta saptamana. Am vizionat filmul vechi si trailerul celui nou si, nu stiu de ce, mi se pare ca nu au prea multe in comun, ca de obicei cand se fac remake-uri. Oricum, mi-a placut foarte mult filmul original. La ce probleme trateaza, nu ii pot spune vechi, e foarte actual 

Am incercat sa reproduc doi copacei, dar nu am avut materiale potrivite ca sa aiba si aspectul acela de puf din desene. Dintre tot ce aveam prin casa, cel mai mult se apropiau de idee penele din cele doua pungulite cumparate acum cativa ani ca sa... nu stiu ce. Serios, eu de fapt nu sunt fan pene, nu dintr-astea cel putin, mi-au placut culorile lor si de aceea le-am cumparat, dar le-am folosit doar pe cele mov la un bradut de Craciun. De la rama pentru puzzle mi-au ramas doua bete de hartie care au si niste dungulite, exact ca si copacii pufosi, asa ca le-am folosit pentru trunchiuri. 

I-am fotografiat din nou in fata unuia dintre fundalurile mele sifonate 🤣 dar de data asta am cautat efectul, si mi-a placut cum a iesit fotografia fara blitz. Din cauza luminii puternice verdele a devenit aproape gri, si imi aminteste de aspectul habitatului copacilor dupa dezastrul ecologic. 

Ca sa nu raman cu finalul intr-o nota trista, am dat si cu blitzul si acum se vad mai bine notele calde, a inverzit iarba in jurul copacilor. 

Ma gandesc totusi la finalul desenului animat, de 51 de ani avertismentele par sa nu fie auzite de cei care ar trebui sa le auda. Se distruge o zona, brusc devin toti ecologisti si se lauda ca reimpaduresc si protejeaza zona, dar e mult mai mica decat ce a fost distrus, si oricum se muta in alta parte si distrug acolo nestanjeniti o alta zona. Dupa ce o epuizeaza revin la mascarada cu ecologia si o iau de la capat. 

Cercei dintr-o filă de agendă

Am ajuns și la ultima provocare creativă a lunii mai, cu tema "fii creativ", pentru care am ales sa fac niște cercei (mica mea obsesie) dintr-o filă de agendă imprimată cu hărți.

Am folosit o filă dintr-o agendă pe care era desenată o hartă. Nici măcar nu a fost agenda mea, cineva a aruncat o agendă folosită și mi-a dat paginile cu hărți. Evident m-am bucurat 😃 

Am folosit deocamdată doar una dintre ele și au ieșit mărgeluțele de mai jos

Am ales un model foarte simplu pentru mărgele, am tăiat fâșii dreptunghiulare și le-am rulat strâns apoi am lipit.

Folosind câteva mici accesorii pe care le aveam deja am făcut trei perechi de cercei, pentru restul mărgelelor vreau sa mai caut accesorii sa nu fie toate la fel.

Am lăcuit mărgelele obținute cu lac de unghii, dar nu am folosit unul complet transparent. Am ales un lac cu  o nuanță de bej sidefat, mi s-a părut că da un aspect ușor vintage. 

Reflexii in oglinda - bujori

Postarea participă la jocul Reflexii în oglinda găzduit de Carmen.

Miercurea fara cuvinte - flori de mină

 

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Suzana

Fotografiile sunt din arhiva personală.

Puzzle și ramă din hârtie

 Pe ultima sută de metri reușesc să ajung și eu la transformările creative cu rama foto. Am asamblat puzzle-ul creat la o provocare anterioară și l-am înrămat.

Am pățit ceva ciudat cu puzzle-ul, de grijă să nu pierd vreo piesa l-am tăiat pe canapea lângă mine, imediat ce am terminat de tăiat am pus piesele într-o folie și le-am mai scos când l-am asamblat. Totuși am reușit să pierd una. Am căutat peste tot dar nu am gasit-o, așa că am improvizat.

Am lipit piesele pe un carton și am completat cu un nasture fluturaș din lemn unde este piesa lipsă. Nu acoperă perfect dar nici nu intentionam asta. 

Am făcut rama din bețe de hârtie, folosind filele unui catalog de cosmetice. Am avut de gând să le vopsesc, apoi mi s-a părut că arată mai interesant nevopsite. Am vrut apoi sa lăcuiesc totul, dar am renunțat și la asta pentru că tot ansamblul s-a deformat puțin din cauza lipiciului. Și cartonul folosit la piese și cel folosit că baza s-au îmbibat cu lipici și s-au umezit, și deși le-am lăsat sub o greutate 24 de ore ceva nu a fost suficient. M-am gândit că lacul ar deformat mai tare totul și am abandonat ideea. 

Aveam o floare din sfoară făcută acum mulți ani și m-am gândit că merge bine cu ansamblul cu tenta rustică, așa că am lipit-o într-un colț.

Panou foto

 Greu m-am adunat pentru postarea asta, am tot adunat materiale și am renunțat la ele. In cele din urmă am luat o filă din calendarul de perete de la muncă și am decupat imaginea. Am primit acolo un calendar cu munți, la sfârșitul anului îl iau pe tot și din cauza asta aș fi vrut să rămână filele prinse pe spirală. Daaar, am executat luna aprilie 😃

Am găsit și un carton foarte gros de la un ambalaj, l-am tăiat pe dimensiunea imaginii și am lipit fila de calendar doar la colțuri, să nu facă cute. 

Am rezemat panoul de bibliotecă, am așternut pe jos o mochetă verde închis (spatele unei bluze reformate) și am chemat-o pe Codruța la ședința foto. E puțin cam înaltă pentru panou, dar ne-am descurcat. 

In a doua fotografie ne arată cabana la care va merge la vară, când vine căldura. Hmmm, cred că mă duc cu ea!

Reflexii in oglinda - Cetatea Oradiei

Nu am scris greșit în titlu, e numele vechi al orașului. Imaginile sunt tot de vara trecută, eu am ajuns seara destul de târziu la cetate, am înțeles că o doamnă avea un spațiu închiriat acolo și făcea ateliere de lucru de mână. Vorbesc la trecut pentru că a renunțat, a crescut chiria. In curtea din față a cetății erau tot felul de lucrușoare expuse pe copaci, mi s-a părut interesant. 

Omulețul ăsta din ghindă era de fapt destul de mare, peste un metru. A da, și diferențele de calitate dintre fotografii vin din faptul că ultima a fost făcută cu aparatul foto, restul cu telefonul și soarele era cam puternic.

Postarea participă la jocul Reflexii în oglinda găzduit de Carmen.

Miercurea fara cuvinte - vizita

 

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Suzana.

Fotografia este din arhiva personală 

Brăduț auriu

 Știu că nu este tocmai de sezon, dar eu oricum am o mică obsesie cu brăduții, vremea e de noiembrie, așa că... 

Am folosit o mică revista/pliat de la zilele orașului de anul trecut și am făcut un brăduț. Modelul este simplu, am mai făcut câțiva și anii trecuți, dar nu aveam nici unul auriu. De fapt nuanța este cupru, nu e chiar auriu, dar mi se pare festivă. In copilărie aveam două papiote cu fir metalic, unul era cupru unul argintiu, nu știu ce metal, erau laminate sub formă de panglică, și cu mare efort că se încâlceau mereu le înfășurăm pe brad in spirală. Erau ultima podoabă pusă și prima luată jos, nu știu ce s-a întâmplat cu ele dar îmi plăceau foarte tare.

Deși paginile sunt grosuțe s-au înmuiat din cauza vopselei acrilice aplicată cu pensula așa că arată ușor șifonate. Nu mai șifonate decât fundalul, știu, 🙆 dar chiar nu mai aveam timp și pentru călcat. 

Am o imagine și fără sifonaturi dar parcă verdele pune mai bine in evidență nuanța de cupru. Pentru vârf am înfipt un ac de la un buchet de flori in care am prins o mărgea mare albastră. Mărgeaua provine dintr-un colier pe care l-am demontat pentru că oricum nu as fi purtat ceva atât de voluminos. 

Evident că nu am și o fotografie cu pliantul înainte să mă apuc de lucru, mi-am amintit abia când vopseam brăduțul.

Postarea este înscrisă la rubrica transformări creative de le blogul Explorator prin viață. 

Mini-tablouri din timbre

 Codruța a "pictat" un tablou zilele acestea, portretul unei fete cu o coroniță din flori. I-a ieșit foarte bine, a și semnat tabloul, cu pseudonim, evident, s-a inspirat din imaginea de pe timbrul de mai jos. 

A căutat și o ramă pe măsură, a găsit una potrivită printre ramele făcute din rășină într-o matriță din silicon și acum are un tablou numai bun de agățat pe perete. De fapt încă nu are montată o agățătoare dar nu e grabă că încă nu are nici peretele, suntem în stadiul de adunat obiecte și pe urmă facem rost de cameră. 

Până o să aibă o cameră disponibilă Codruța s-a instalat în photo-box să își facă o fotografie cu tabloul. Din păcate și cutia asta e destul de mică și încape în ea doar stând pe jos, încă nu ne descurcam suficient de bine cu spațiul sa se poată așeza și ea mai comod.  

Tocmai mi-a atras atenția să nu uit să înscriu postarea la provocările verzi din această săptămână.

Ah, da, și mi-a mai șoptit că mai are un tablou confecționat dintr-un timbru (am dat-o de gol) doar că mi-a adus aminte târziu de el și nu s-a mai fotografiat și cu aceasta, deja era ocupată cu altceva.

 Astăzi vremea a fost foarte ciudată, am avut trei anotimpuri într-o zi. De câteva zile am zis că sâmbătă mergem la grădina, dar când m-am trezit era cat pe ce sa mă răzgândesc. Erau 10 grade și o ploaie măruntă și deasă, părea o zi de noiembrie. Am plecat totuși, îmbrăcați aproape ca de iarnă, ploaia s-a oprit la un moment dat, dar a rămas cerul plumburiu, cu vânt rece. Pe la 5 a ieșit soarele, acum stau in tricou in grădină. 

Cel mai cald a fost în solar, 22 de grade, așa că am smuls din buruienile crescute din belșug, am făcut niște fotografii și am avut chiar și o mini recoltă. 

In afară de cireș, gutui și căldărușă (noi le spunem clopoței) restul toate sunt in solar. Da, am flori și smochin și vie în solar 😃 legume mai puține că nu ne putem ocupa de ele suficient momentan. Am și căpșuni in solar, cei de afară sunt înfloriți, dar la adăpost am găsit... 

Reflexii în oglinda - Oradea la ceas de seară

 Oradea este un oraș pe care îl îndrăgim foarte tare, este relativ aproape, puțin mai cald decât la noi, are apă termală, are clădiri istorice frumos restaurate și prima pietonala din Transilvania, o noutate absolută pe atunci. Așa se face că în ultimii 20 de ani am ajuns acolo în fiecare an, mai puțin în 2020. 

Fotografiile de mai jos sunt de vara trecută, când am nimerit acolo cea mai caldă zi a anului, au fost 44 de grade. Un pic cam mult, a fost suportabil la piscină și în cameră cu aerul condiționat pornit, dar seara la 8 când am ieșit din hotel nu se răcorise deloc și nu era nici o adiere de vânt. Pe malul Crisului repede este un fel de parc, o zonă mai joasă față de nivelul străzii cu mulți copaci și amenajată cu bănci, unde se simt câteva grade mai puțin. Aici am surprins niște reflexii foarte frumoase in oglinda destul de liniștită a râului. 

Mai jos este o imagine surprinsă din stradă în curtea interioară a casei Darvas la Roche. Aici este deschis un muzeu, dar nu se poate vizita toată casa, și nici curtea.

Postarea participă la jocul Reflexii în oglinda găzduit de Carmen.

Miercurea fără cuvinte - au înflorit castanii

 

Fotografii din arhiva personală.

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Suzana

Trandafiri aurii

 Ajung și eu cu întârziere la transformările creative de luna aceasta. La toate temele voi folosi pliante pentru că am o reținere în ce privește cărțile, chiar și cele vechi și incomplete sunt tot cărți, nu mă  îndur să le distrug de tot. Și să fiu sinceră nici revistele, nu mai cumpăr reviste de mult dar cele pe care le am le păstrez, am luat doar ce mă interesa și mă interesează în continuare. Disclaimer 🤣

Am folosit două pagini dintr-un catalog donat de colega de serviciu. Am tăiat fâșii, le-am pliat sa fie mai rezistente, am lipit câte trei sa am suficientă lungime și am pliat fâșiile de hârtie după modelul unui trandafir origami. 

Am vopsit trandafirii cu acrilic nuanța cupru, un singur strat pentru că mi-a plăcut cum se vede dedesubt culoarea hârtiei și am vrut un aspect învechit pentru ei. Sunt patru trandafiri de 2 - 2,5 cm diametru, poate 3 cel mai mare și vor decora o ramă foto/tablou mic din lemn care are și ea nevoie de îmbunătățiri. Când va fi gata o să revin cu produsul finit. 

Clovnul - marionetă

 Când a văzut tema de la salvăm păpuși de săptămâna aceasta, Codruța a început să sară în sus că vrea și ea o marionetă. Atâta a insistat că a trebuit să îi fac neapărat una.

Am cartea asta din 1979, a fost un an bun se pare cu multe cărți publicate. De altfel am foarte multe cărți din colecția aceasta, trebuie să fac într-o zi fotografii cu raftul construit special pentru ele de tata. 

Se vede in ce stare este, aveam 6 ani la apariția ei, in acel an am inceput școala și am învățat să citesc. Cititul a fost o pasiune din primul moment și tot așa a fost și meșteritul unor lucruri micuțe, pe masura mea. Și pasiunea asta o moștenesc tot de la tata, in după amiezile petrecute împreună (și de obicei doar in doi) când vremea era ploioasă sau rece și rămâneam in casă mă învăța să fac diverse lucruri. Tot atunci mi-a dat și cartea aceasta și de-a lungul anilor am citit-o din scoarță în scoarță și am făcut majoritatea obiectelor prezentate în ea. Culmea este că întotdeauna am ocolit marioneta.

Cum trebuia să arate se vede in fotografia de mai sus. Am decupat corpul din cutia de la o lampă solară pentru grădină (eu am pus-o în balcon) și nu a fost cea mai bună opțiune, cartonul este ondulat și nu atât de rigid cum credeam. Dimensiunile mici și probabil lipsa mea de răbdare au făcut din păcate ca membrele sa nu fie manevrabile, deși le-am pus sfoară după schema din carte. Codruța va trebui să se mulțumească cu atât, deocamdată nu mai fac alta. 

Eu zic că este mulțumită totuși de jucăria primită.