Miercurea fara civinte este gazduita de Carmen.
Fotografii din arhiva personala.
Ocean are un accesoriu nou: o umbreluta de soare, in culori solare. Am incercat sa folosesc culorile florii-soarelui, una dintre vedetele acestui sezon. A fost creata cu mult drag pentru transformarile creative ale lunii august din resturi de fire. Dar intai fotografia de prezentare, apoi explicatiile.
Cand am deschis cutia cu dopurile de pluta mi-am zis ca asta este momentul sa folosesc mai multe dintre ele, sa fac cateva din proiectele pe care le aman de foarte mult timp. Dintr-un dop de la o sticla de vin, unul care nu are mare lucru scris pe el, am facut o casuta pentru tema "fii creativ" a transformarilor creative din august, pe care am plantat-o intr-un ghiveci. Daca orhideea acum nu are flori, macar sa aiba o pata de culoare.
A fost foarte usor de facut, am taiat doua bucati in diagonala la un capat pentru a da forma acoperisului, am desenat si am colorat usa si geamul, si am lipit pentru acoperis un polistiren ondulat, aici nu se vede bine dar este din bucata din care am pus acoperis si la casuta din felicitare.
A fost ieri, dar spre seară am pus un film vechi, Spionul care mă iubea, și s-a terminat târziu, am uitat complet să finalizez postarea. Apucasem să adaug doar fotografiile:)
Ziua internațională a pisicilor este ocazia perfectă să vă prezint o nouă păpușică, este o Moxie Girlz pe numele de scenă Avery, care a venit la mine cu adidași și cercei roz și cam atât. Am cumpărat acum ceva timp un set de hăinuțe de pe Temu și ei i-au revenit aceste hăinuțe roz. Pantalonii îi sunt puțin cam lungi, că este mai micuță decât o Barbie, dar sunt ok.
Avey s-a îndrăgostit de două pisicuțe pe care le-am făcut din două dopuri de pluta de la șampanie. Am lipit fiecărui dop urechiușe dintr-un alt dop de pluta, de la vin, și in rest doar am pictat. Și așa, tolănită pe canapea și cu două pisicuțe în brațe, a sărbători Avery Ziua internațională a pisicilor.
Este situată în Munţii Şureanu,în Rezervaţia Grădiştea Muncelului, pe teritoriul comunei Băniţa. Denumirea provine probabil de la numele unei vechi familii nobiliare din Ţara Zarandului, Bolia, care a fost împroprietărită cu terenurile dimprejur în perioada stăpânirii maghiare. Este formată în calcare jurasice de căre pârâul Jupâneasa.
Este foarte ușor accesibilă, de la șoseaua principală duce un drum asfaltat până la intrarea în peșteră, unde este și o parcare gratuită. Drumul este unul de munte, de o singură bandă și cu câteva curbe. La intrare este un punct de informare turistică, unde se plătește intrarea, 10 lei de persoană. Sunt și toalete, ecologice dar în acel moment era suportabil.
Accesul la peșteră se face pe niște scări de lemn, se coboară destul de mult. Intrarea este deschisă, ceea ce înseamnă că nu te aleargă nimeni și poți sta cât vrei, pentru noi un mare plus. Lungimea totala este de aproape 500 de metri și este accesibilă pe aproape toată lungimea, fără să aibă diferențe semnificative de nivel. De fapt, pestera este o străpungere in munte și mai are o ieșire, dar în apropierea ieșirii nu mai este iluminată și nu mai sunt poduri peste pârâu, și din cauza unui cot nu se vede celălalt capăt. Ieșirea aceea este direct in calea ferată, probabil de aceea este lăsată așa.
In interior sunt galerii foarte largi și înalte, s-au găsit urme de locuire in preistorie și urme ale ursului de peșteră.
Pe pereți sunt câteva picturi care sunt identice cu cele din celebrele Altamira și Lascaux, dar nu sunt vechi. Se pare că au fost pictate pentru niște filmări, apoi au rămas acolo și sporesc atractivitatea peșterii.
Pentru luna august, la jocul transformărilor creative avem ca materie primă dopurile. Am luat din cutia cu cutiuțe lucrate de soțul meu una care îmi amintește de radiourile vechi, sau chiar de difuzoare, le mai țineți minte?
Cutia a fost scobită dintr-un rest de bârnă de lemn, iar sertarul a fost lucrat tot prin scobire, din altă bucățică de lemn. Fața cutiei am vopsit-o cu acrilic, iar restul cu o vopsea adusă din Spania, care conține și lac. A fost suficient un singur strat. Pentru deschiderea sertarului am lipit două căpăcele din plastic pe care le-am păstrat de la mostre de cremă. Nu am măsurat-o și acum nu am acces la ea, așa că vorbesc din amintiri, dar are cam 18x10x 14 cm.