TC 25 - scoici

 Ca de obicei, pe ultima suta de metri 😁reusesc si eu sa vin cu ultima tema a transformarilor creative din aceasta luna, scoicile. Am fixat cu sarma doua scoici aduse de la Mediterana, iar pentru partea de hartie am taiat in fasii un afis preponderent albastru si am rasucit margelute quilling. Imi place maxim sa fac margele din afise, este hartie groasa si ies fasii lungi. 

Pentru ca totusi afisul avea si destul de mult scris, si margelele oricum trebuiau lacuite, le-am dat cu un strat de lac de unghii albastru. Nu a acoperit total scrisul, dar imi place cum arata. 

Au iesit niste cercei lungi de 6 cm, care combina nuantele nisipului (scoicile) cu turcoazul Marii Mediterane (margelele) si pielea bronzata (sarma de cupru). Adica perfecti pentru o zi de vara cu dor de mare. 

TC 25 - ramă foto

 Astazi 30 iunie este ziua prieteniei, si pentru transformarile creative gazduite de Mihaela am lucrat o rama foto. 

Este facuta din pagini de revista Avon taiate fasii mai groase si pliate, sa aiba rezistenta, rasucite si lipite pe un carton alb de la o camasa. Am lipit fasiile cu aracet si le-am vopsit cu doua straturi de acrilic alb, apoi am conturat marginile cu o vopsea acrilica aurie metalizata. 

Imaginea... hm, este de cand aveam 14 ani. Asa aratau atunci fotografiile de absolvire a clasei a VIII-a. Sunt cu cea mai buna si mai veche prietema a mea, cu care am fost colega de clasa. Din pacate nu si de banca, se vede cu ochiul liber de ce. Am fotografiat poza de hartie, care este usor indoita, asa se prelucrau pe atunci, se puneau intr-un dispozitiv care le indoia un pic, ca si cum ar fi fost facute sul, si am scos-o la imprimanta. Si originalul este alb-negru, fotografia color abia aparea la noi si era scumpa. Dar rama are aspect vintage, fotografia este vintage, si noi suntem vintage :))) totul se potriveste.

Miercurea fără cuvinte - sora soarelui

 

Miercurea fără cuvinte este găzduită de Carmen.

Fotografii din arhiva personală.

TC 25 - felicitare cu păsări origami

 Mi-au plăcut foarte mult păsările pe tavă ale Suzanei, și după ce am urmărit tutorialul video postat cu generozitate m-am gândit că neapărat o să fac și eu măcar una. Am făcut două, iar una am folosit-o într-o felicitare pentru transformarile creative din această lună, tema 2D. 

Am căutat în catalogul Avon o pagină care să conțină cât mai puțin scris și am făcut două păsărele, un vrăbioi și o vrăbiuță 😃. Vrăbiuța am lipit-o pe un carton alb, am folosit și o bucățică de hârtie portocalie de pe vremea când făceam origami, și una maro de la o etichetă. Am scris și două mesaje, pentru primul m-am inspirat din cartonașele din videoclip, și am mâzgălit la propriu cu patină, bitum auriu. Pentru că arăta așa și-asa, am mai stropit cu două vopsele acrilice și acum parcă a ieșit ceva.

Reflexii în oglinda - biserica din Densuș

 Săptămâna trecută am avut concediu și am reușit să ajungem câteva zile la Hațeg. Deși este zonă montană nu am scăpat de căldură, a fost cu 3 grade mai cald decât la Cluj în fiecare zi, dar ne-am relaxat și am vizitat multe locuri. 

Motivul principal pentru care am ales Hațegul este biserica din Densuș. De mulți ani îmi doream să o văd, și chiar dacă am ajuns de două ori la Deva, până în Densuș nu am mai ajuns.

Nici nu mai știu când am auzit prima dată despre ea, dacă în sondez bine amintirile poate in cartea Dacia Preistorică a lui Ovid Densușianu. Da da, Densușianu de la Densuș. Este ridicată peste ruinele unei construcții antice, se crede că a fost mausoleul familiei lui Claussius Longinus iar pentru reconstrucție s-a folosit piatră din ruinele de la Sarmisegetuza, care este in apropiere. Imaginile pe care le-am văzut pe internet m-au fascinat și mi-am dorit mult să o văd în realitate, iar realitatea nu m-a dezamăgit. Este o biserică în uz, folosită, deci nu se plătește bilet de intrare. 

Există o inscripție care datează picturile (cel puțin parțial) la 1443. Sunt doar presupuneri pentru că nu există date atestate, dar este posibil să fi început reconstrucția cândva după 1200. 

]

 

Interiorul bisericii este un pătrat cu latura de aproximativ 6X6 metri dar pare mult mai mic datorită coloanelor unite intre ele prin arcuri de triumf. Pe aceste coloane sunt inscripții, picturi și basoreliefuri deosebite, in puține locuri s-au mai păstrat picturi atât de vechi. Mai jos, imaginea din stânga reprezintă Sfânta treime iar cea din dreapta pe Sfântul Apostol Bartolomeu ducandu-si pielea pe băț.

In sat erau două statui ale lui Ovid Densușianu, eu am fotografiat-o pe cea de lângă Centrul de informare turistică. Nu știu dacă ați auzit despre Ovid Densușianu, a fost pe nedrept dat uitării, un om cu o cultură și o erudiție rară, autorul mai multor cărți despre istoria românilor. Cea mai importantă lucrare a lui este Dacia Preistorică, o carte de peste 1200 de pagini, foarte controversată și neacceptata de istorici. A fost opera vieții lui, a muncit 40 de ani la realizarea ei și nu cred că în țara noastră a mai făcut cineva o documentare de asemenea anvergură. A lansat o ipoteză, a adus și argumente, dar istoricii moderni l-au făcut praf și pulbere și au discreditat cartea. Merită măcar spicuita, este accesibila și on-line.

Jocul reflexii în oglinda găzduit de Carmen a fost ocazia perfectă să vă fac turul Bisericii din Densuș! A fost puțin cam lung, dar sper că v-a plăcut!

De pe drum - miercurea fără cuvinte

 

Miercurea fără cuvinte este găzduită de Carmen.

Fotografii din arhiva personală.

TC 25 - sticluța cu poțiune magică

 Cu intarziere ma prezint la transformarile creative din luna iunie, avand ca material de transformat sticla, tema "fii creativ". 

Am folosit o sticluță de parfum pe care am primit-o cu un rest de parfum in ea, pentru că mi se cunoaște pasiunea pentru sticle cu forme interesante dar și să testez parfumul. Cu regret, parfumul nu mi-a plăcut, dar ambalajul da. Am văzut imediat în ea o sticluță de inspirație orientală/medievală care găzduiește o poțiune magică. 

Pentru că am primit-o fără dop, am folosit unul de la un lac de unghii. Era puțin cam larg dar l-am strâmtat cu niște hârtie rulată. Am vopsit sticluța cu vopsea pentru sticlă, am făcut niște desene stângace cu un contur auriu și pe laterale pe unde avea o panglică cu denumirea am lipit o mesa din plastic roz, care are un aspect strălucitor. Am folosit aceeași mesa și pe porțiunea de la gât unde avea un aspect uzat. Recipientul este gata, oare ce o torn în el?

Are și o grămadă de reflexii misterioase, așa că vă participa și la jocul reflexii in oglinda care este gazduit de Carmen.

Fotografii din arhiva personală.

TC 25 - Pandantiv din hartie

 Am ramas muuult in urma cu transformarile creative, incet sper sa reusesc sa revin. Sparg gheata depusa de doua luni si jumatate cu un pandantiv pentru tema 2D a transformarilor creative din iulie. Mi-a lipsit joaca asta dar nu am avut deloc timp. Acum peste vara parca un pic s-au mai relaxat lucrurile, sau asa am crezut, pentru ca am inceput sa fac o gramada de investigatii medicale. Doar lucruri cronice pe care le-am neglijat de multi ani, si ma bucur ca mi-am adunat curaj sa incep.

Pandantivul meu are 4x2,5 cm si este facut dintr-o revista Avon. Am folosit o coperta care este un pic mai tare. Am decupat din ea 6 ovale si le-am lipit intre ele, apoi am lipit pe ambele fete cate o bucatica de hartie de ambalaj. Poate o stiti, am mai folosit hartia asta si acum am taiat din bucatelele mici care au cazut la proiectele anterioare. A iesit un obiect rigid gros cam de jumatate de mm peste care am dat cu lac transparent (de unghii de data asta, ca pentru ceva asa mic nu mi-a venit sa mai spal pensula cu diluant) si dupa uscarea lacului am conturat cu bitum auriu. Aveam si un charm in forma de melcusor pe cate l-am patinat cu bitum pe cochilie si l-am agatat de pandntiv, sa porneasca la drum pe cararea de pe harta. Cel mai probabil o sa il agat de o suvita subtire de piele, am mai multe culori si inca nu m-am hotarat pe care sa o aleg.

Miercurea fara cuvinte - ploaia de la miezul zilei

 

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Carmen

Fotografii din arhiva personala

Reflexii in oglinda - maslinii din Cluj

 Cu siguranță o să vi se pară ciudat și nu o să vă vină să credeți, dar în Cluj cresc o mulțime de măslini sălbatici. Nici măcar clujenii nu știu ce au pe străzi, toată lumea crede că sunt sălcii. Adevărul este că seamănă foarte mult cu salciile, dar eu trunchiul negru și cumva parcă se desface in fâșii, și frunzele argintii.  La fel am crezut și eu, până când am citit un articol in presa locala, vă las un link pentru că este foarte interesantă informația, dar sunt articole în mai multe ziare pe această temă.

https://adevarul.ro/stiri-locale/cluj-napoca/misterul-maslinilor-salbatici-din-cluj-dezlegat-2134066.html#google_vignette

Sunt măslini in mai multe cartiere, articolul vorbește despre Mărăști și Mănăștur, însă momentan eu lucrez in Grigorescu și sunt mulți și aici. M-am uitat bine pe sus și am văzut și măslinele, dar sunt pe vârfuri și greu de observat dacă nu te uiți expres după ele. Față de mine erau un pic cam sus dar am reușit să le fotografiez.

Mi se pare de necrezut că au reușit să supravietuiasca iernilor aspre de aici, acum 30-40 de ani era ceva normal sa fie -20 -25 de grade iarna, iar în cei 400 de ani de când se estimează că sunt aici cu siguranță că au fost perioade lungi de ger. 

Jocul reflexii în oglinda este găzduit de Carmen.

Fotografii din arhiva personală.

Miercurea fără cuvinte - culori

 

Miercurea fără cuvinte este găzduită de Carmen

Fotografii din arhiva personală 

Reflexii în oglinda - apus de miere cu pasăre Phoenix

Spectacolul norilor mă fascinează, am sute de fotografii cu nori și mai fac. Printre cele mai frumoase mi se par cele făcute pe autostradă seara, când mergem spre apus și eu stau in dreapta, așa că pot fotografia tot drumul. 

 Imaginea de mai sus mă duce cu gândul la pasărea Phoenix. Este o intersectare interesantă inreun nor și două dâre de avion. A rămas aproape neschimbată peste o jumătate de oră. Apusul acela auriu a făcut ca imaginea să pară atinsă de flăcări.

Norii de mai jos sunt din altă zi, însă doar ne-au înșelat că nu a plouat. Deja este secetă de peste o lună.

Jocul Reflexii în oglinda este găzduit de Carmen.

Fotografii din arhiva personală.