Chiar dacă uneori (destul de des) îmi doresc să pot ignora tot ce se întâmplă în jurul meu, pur și simplu nu se poate în întregime. Sunt mulți ani de când televizorul înseamnă pentru mine exclusiv documentare și filme, explicația e destul de lungă, la fel e și acum, numai că în ultimele săptămâni am urmărit și știrile pe net. Foarte selectiv și scurt, dar totuși ceea ce se petrece în jur nu poate fi ignorat.
Am cam lipsit de aici pentru că mi-am făcut în sfârșit curaj să rezolv o problema veche și la sfârșitul lunii februarie m-am operat și mi-am scos fierea. Cu tot cu pumnul de pietre din ea. Cât timp am stat in spital a intrat și coronavirusul in țara noastră. A durat și recuperarea, am mers o săptămână la serviciu apoi am rămas în concediu de odihna, concediu planificat din prima zi a anului și imposibil de amânat la mine la serviciu. Tot asta a fost și perioada in care am inceput sa mă simt bine și cum de plecat undeva nu se mai punea problema am rămas în casă adică în apartament și am început să scotocesc după proiecte începute și abandonate.
Am găsit o mulțime, cele două săptămâni s-au terminat și eu nu am terminat cu ele :) dar macar am mai finalizat cate ceva. Unele habar nu mai am ce vroiau sa fie, căutăm idei noi.
Cutiile de mai sus zăceau date cu grund și cam atât. Le-am vopsit cu vopsea de cretă mint green, le-am decorat și am abandonat ideea inițială de a le umple cu flori din hârtie creponată pentru că... ar fi trebuit să fac întâi florile. Așa că am căutat prin cutiile cu flori textile și am găsit o mulțime, inclusiv astea in nuanțe de piersica. Cum culorile par sa se împace foarte bine le-am ales pe ele. In interior aveam de gând să pun polistiren, dar am găsit niște bureți semirotunzi (pernițe de umeri de la cămăși desființate păstrați în ideea că or fi buni la ceva) și s-au potrivit perfect.
Așa că... am adus un pic de culoare și de primăvară cu ele in casă, dacă de ieșit ies exact până la munca și înapoi.
