Miercurea fara cuvinte - candva, privind pe geam

 Miercurea fara cuvinte este gazduita de Carmen.

Fotografii din arhiva personala.

Repararea unei coperti de carte

 Am cartea aceasta din clasa I, cel putin asa cred dupa anul aparitiei. Este scrisa si ilustrata de celebrul N. Nobilescu, caruia ii vedeam desenele in fiecare almanah in acei ani. Cumva, nu am realizat mult timp ca el este autorul cartii, care cuprinde epigrame si caricaturi, abia acum recent mi-am dat seama.

Dar am iubit cartea asta dintotdeauna, o stiam "pe dinafara" candva - ce expresie haioasa! Chiar daca am ajuns cu culorile si acuarelele pe cateva pagini, interventiile mele sunt minore, iar coperta groasa si calitatea au salvat-o de la distrugere. Arara rau pentru ca nu stiu cand si nu stiu cum a ajuns in pod, am scos-o de acolo vara trecuta, iar acum, cu ocazia temelor salvam carti de pe PV am ajuns sa o si repar. Nu de alta, dar in pod a apucat la ea cel putin un Chit adevarat. 

Asa-i ca este delicios continutul?

Dupa ce am lipit hartiutele roase care atarnau pe langa coperta (cartea a fost curatata si dezinfectata vara trecuta, cand am luat-o din pod) am lipit pe cotor doua straturi de banda adeziva din hartie, din aceea pentru zugravit. Am colorat apoi banda cu culoarea galbena din setul primit de la Rux, care s-a potrivit perfect. Pe coperta din spate, de unde lipsea o bucatica, am lipit aceeasi banda, am refacut conturul cu un marker si am colorat cu culori din acelasi set. Cam astea au fost toate interventiile, pentru ca in interior nu a fost nevoie sa fac nimic. 

Dar interiorul mi-a oferit un bonus, am gasit un porumbel lucrat in clasele mici la scoala. Erau anii 80, cu militantismul comunist pentru pace, si la scoala ni se cerea frecvent sa desenam/decupam porumbelul pacii. Care in principiu este alb, dar eu am mai variat putin.

La solicitarea Mihaelei, revin si completez: aceasta postare participa si la tema "carte" a transformarilor creative din luna martie. 

Ah, si un later edit: Ocean cred ca s-a ascuns de soricel, ca nu o vad nicaieri in fotografii. 😎

Cuburi cu mesaj

 Pentru ultima tema a transformarilor creative din aceasta luna, "fii creativ", Ocean va transmite un mesaj. In curand incepe ultima luna de vara, pentru unii incepe concediul, altii se refac dupa concediu, speram ca au trecut si valurile maxime de canicula si ca zilele devin mai domoale. Asa ca... Sa savuram si sa ne bucuram!

Mesajul este scris pe niste bucatele dintr-un fel de spuma, ceva similar ca utilizare cu polistirenul, care au ramas dintr-un ambalaj. A fost o bara micuta pe care am taiat-o in trei, am lipit literele autocolante (am incercat sa scriu dar nu am reusit nici cu markerul nici cu vopsea, este prea poros materialul) si am conturat marginile cu acrilic mov. 

Reflexii în oglindă - oul norocos

 Aveam altceva in plan, dar am amânat pentru că de dimineață am spart un ou să fac un ochi și am văzut dublu la propriu 😀. A fost mica bucurie a dimineții, nici nu știu de câți ani nu am mai văzut așa ceva.

Jocul reflexii în oglindă este găzduit de Carmen.

Fotografie din arhiva personală.

Miercurea fara cuvinte - Cetatea Alba Iulia

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Carmen

Fotografii din arhiva personala.

Cupa cu înghețată

 Pentru transformarile creative ale lunii iulie am pregatit o cupa cu inghetata. Stiu ca pare uriasa pentru a fost fotografiata macro, ceea ce ii scoate in evidenta si toate defectele, dar are abia 2 cm inaltime si 1 cm diametru. Cupa am facut-o dintr-o hartiuta de la ciocolatele Merci, si am umplut-o cu inghetat din plostiren. Arome? Preferatele mele, cafea, vanilie si ciocolata. Bine, poate ca cele albe sunt cu gust de frisca. Iar ciocolata este mai la fund, nu se vede 😂.  

Dupa cum vedeti, Ocean s-a instalat comod pe canapeaua Codrutei, mult prea mare pentru ea, si infrunta canicula savurand cupa de inghetata. 

Reflexii in oglinda - ferestre spre departari

 Cum ziceam ieri, când rămân fără imagini dau iama in fotografiile soțului. Așa se face că am luat ieri la puricat foldere vechi, din care am aceste imagini cu ferestre de la castelul Bran, făcute acum șapte ani.

Nu îmi vine să cred că a trecut deja atâta timp. Dintre puținele castele/palate vizitate la noi in țară, acesta mi-a plăcut cel mai mult. De plăcut mi-au plăcut toate, iubesc castelele, eu am crescut în apropierea unui mic castel medieval lăsat în paragină și am mers adesea cu bicicleta la el, mi-am petrecut multe zile de vară sub stejarii din curte și am visat cum ar fi fost să pot locui acolo. M-am născut visătoare, ce să fac. Acum nu mai este accesibil, este locuit și nu prea am fotografii făcute acolo. Am deraiat rău, aceste ferestre micuțe au stârnit multe amintiri. 

Să mai zic că îmi plac și ferestrele, ca elemente arhitecturale dar și ca simbol? Chiar, pentru o altă postare o să caut ferestre mai aparte, numai că va trebui să trec prin mii de fotografii. Așa le mai revăd și eu, că altfel nu prea deschid folderele.

Postarea participă la jocul reflexii în oglindă găzduit de Carmen. 

Fotografii din arhiva personală.

Miercurea fara cuvinte - straluciri

 

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Carmen. 

Fotografie din arhiva personala

Farul... de pe insula Dreamland

 Farul acesta l-am făcut din două tuburi groase de hârtie igienică, așa că a ieșit destul de mărișor. Acum mă gândesc că îl puteam face mai mic, mai pentru lumea păpușilor, dar... altă dată. 

Soclul este din polistiren, pentru a respecta cerințele temei transformarilor creative. Am un tub de vopsea stone effect, și este prima dată când o folosesc. O am de mult, și s-a uscat nefolosită, așa că am tăiat tubul și am amestecat o parte din vopsea cu apă (este pe bază de apă) pentru a o putea folosi.

Tuburile le-am prins între ele cu masking tape, scuze dar denumirea in engleză îmi vine mai repede in minte. Așa am obținut și efectul de vechi, de tencuiala scorojită de la mijloc. Am vopsit apoi cu alb și albastru, pentru că nu am acrilic roșu. Dar totuși vroiam un pic de roșu, așa că am conturat îmbinarea culorilor cu un marker roșu. Pentru gărdulețul de sus, care seamănă mai mult cu crenelurile medievale, am decupat carton subțire și flexibil de la o cutie cu ciocolată și l-am colorat negru cu un marker, din nou din lipsă de acrilic potrivit. Flacăra este o lumânare cu led, iar puținele elemente de decor sunt reciclate. Micuțul colac de salvare a fost găsit, iar ancora este desprinsă de pe o fustă cumpărată acum mulți ani de la sh, plină cu ancore metalice cusute pe ea și agățată toată din cauza lor.

Asa-i ca au iesit niste reflexii frumusele?

Jocul reflexii in oglinda este gazduit de Carmen, si putin cam in intarziere am reusit si eu sa ajung saptamana aceasta.

Felicitare cu polistiren

 Din nou este o caldura greu de suportat, si se pare ca luna aceasta nu mai scapam de ea. Si luna este abia la inceput! Asa ca in mod firesc 🤣 a iesit din mainile mele o felicitare iernatica pentru transformarile creative din luna lui cuptor. 

Aveam cateva bucatele de folie de polistiren de la un ambalaj, ca aceea care se pune sub parchet. Culoarea alba m-a dus cu gandul la zapada, si am decis sa fac o casuta de zapada, un iglu. Numai bine, am pastrat cateva ambalaje de la niste mini-ciocolatele primite de Craciun cu imagini de iarna, printre care si pinguini. Am decupat un pinguin si i-am indicat drumul spre iglu, poate vrea sa ii viziteze pe locuitorii acestuia. 

Pentru ninsoare am avut alta idee initial, dar cautand pinguinul am dat si peste bulinutele astea facute cu perforatorul din cartonul auriu de la o prajitura pe care am primit-o candva si le pastram intr-o pungulita. La mine ati mai vazut ploaie aurie, asa ca sa nu va mirati de ninsoare aurie, in lumea viselor totul este posibil. 

Reflexii în oglindă - dâre pe cer

 Azi dimineață mergând spre stație am ridicat ochii spre cer și spre mirarea mea am văzut, alături de niște nori frumoși, pufoși și ușori, prevestitori de vreme bună, niște dâre de avioane cum nu am mai văzut. Nu exagerez, chiar nu am mai văzut atât de groase niciodată. Nu am avut la îndemână și subțiri pentru comparație, dar cele subțiri, normale, abia se zăresc în fotografii.

Dara din cele două fotografii este una și aceeași, traversa tot cerul și făcea o curbă la orizont, un semicerc imens. Erau vreo patru de fapt, dar asta era cea mai lungă.

In Cluj din autobuz am mai văzut două paralele, cea care pare subțire era de fapt o dara groasă obișnuită, cealaltă una gigantică. Chiar nu le pot estima grosimea dar erau imense. 

Reflexiile soarelui de dimineață mi s-au părut perfecte pentru jocul găzduit de Carmen, reflexii în oglindă. 

Fotografii din arhiva personală.

Miercurea fără cuvinte - un sfat folositor

 

Miercurea fără cuvinte este gazduita de Carmen.

Fotografie din arhiva personală.