Mica vrăjitoare

 La începutul lunii am pus repede pe ace sa îi fac Codrutei o rochiță. Aveam in plan și un jerseu, dar acolo este rochița cu câteva rânduri lucrate, a venit Covidul și am fost incapabilă până și de tricotat in prima săptămână, in a doua mi-am amintit că am un jerseu început pentru mine (nu e gata nici acela) și vineri am abandonat ideea și am decis că e mai rapid cu croitoria. 

Long story short, am luat o mânecă păstrată de la o bluză, o culoare greu de definit, în principiu un albastru închis dar cu o tentă de verde, și am croit o rochiță lungă și largă. Dacă aș găsi o mânecă suficient de mare as vrea și eu asemenea rochiță! I-am cusut bretele dintr-un capăt de panglică și pentru că totuși toamna este destul de rece i-am făcut și o pelerină dintr-o bucată de tricou. A lăsat în sfârșit sandalutele și a încălțat pantofi călduroși, in ton cu toamna și cu pelerina. 

Mai jos o scurtă prezentare a ținutei (care s-a vrut de toamnă dar s-a transformat pe nesimțite într-una de Halloween, așa că am apelat și la decorul potrivit): 

Această ținută a fost creată (ce pompos sună 😄😄😄) pentru tema provocărilor verzi, hăinuțe noi de toamnă.

Eatsy bitsy spider

 E facut demult, cred ca are vreo 10 ani, dar in ultimul timp a stat intr-o cutie si uitasem de el. Ieri am dat peste el din intamplare si l-am dus la munca sa il agat de monitor. Ma gandesc ca as putea sa il transform in brosa. L-am avut ani buni agatat la oglinda in masina, de aceea are nailon la un capat, dar l-am dat jos cand am schimbat masina si nu l-am mai pus. In caz ca va intrebati, capul este acolo unde are nailonul.😁

Castel din tuburi de carton

 Pentru ultima tema din octombrie a transformarilor creative (cand a trecut octombrie???) am ales din nou un organizator, de data aceasta in forma de castel. Din grava lipsa de tuburi castelul este cam mititel, am intentionat sa il fac mai elaborat dar nu am mai avut cu ce. 

Nu cred ca sunr necesare prea multe explicatii, pentru comoditate am ales sa il imbrac intr-un autocolant nu foarte potrivit cu ideea de castel, dar timpul mereu pe fuga m-a facut sa abandonez ideea initiala de a il face din piatra sau caramida. 

Se poate observa in fotografie ca nu sunt lipite tuburile, aveam lumina buna si cum lipitul dureaza iar ziua tocmai a devenit foarte scurta am preferat sa fac asa fotografia ca sa nu mai folosesc lumini suplimentare. 

Dovleac din tuburi de carton

 Dacă tot am luat-o pe panta amintirilor ieri, mai continui un pic și azi: când eram copil, toamna tata sculpta dovleci cu mine, inițial ii făcea el, cum am crescut un pic m-a învățat și pe mine și sculptăm amândoi. Erau dovleci furajeri cu miezul subțire, la noi se numesc bostani. Se dau la animale, sâmburii se prăjesc și se mănâncă. Le decupam o gură rânjită, cu sau fara dinți, depinde cum reușeam, puneam o lumânare in interior și îi lăsam pe terasă noaptea. Evident că lumânările se stingeau până ne culcam, nu erau atunci lumânări care sa ardă mult. Nu mai știu exact când făceam asta, dar în jur de 1 noiembrie cu siguranță. 

De mult am abandonat obiceiul, din lipsă de timp și viață prea aglomerată, dar anul acesta am făcut un mini-dovleac din tuburi de carton. Dacă sunteți curioase, acum câțiva ani am făcut dovleci din materiale textile, postarea este aici. 

Am folosit trei tuburi de carton de la hârtia igienică pe care le-am tăiat în fâșii de 1,5 cm și am lipit pe ele bandă adezivă colorată. Le-am legat între ele cu o sârmă, am încercat cu sfoară inițial dar nu stau frumos. O codiță din lemn de soc și o frunză artificială completează aspectul dovleacului. 

Încă o transformare creativă realizată!

Reflexii in oglinda - colecția de cutii de tablă

Am moștenit de la tatăl meu pasiunea de a colecționa. Nu am avut nici unul colecții de anvergură, să nu mă înțelegeți greșit. Mai degrabă o pasiune de a aduna tot felul de lucruri, vechi sau noi, nu are așa mare importanță. Am adunat tot felul, dar nu prea multe din fiecare. El mi-a deschis apetitul la 6 ani, când mi-a adus primul clasor și câteva plicuri cu timbre. Ani de zile a continuat să îmi aducă un plic săptămânal, apoi am cumpărat și eu după ce am crescut. Cred că până am terminat facultatea, după aceea am părăsit Clujul pentru un număr de ani iar în orașele mici nu se mai găseau plicuri cu timbre filatelice. 

Crescând, am inceput să adun diverse pe cont propriu, cam tot ce îmi atrăgea atenția. Cutiile de tablă sunt printre lucrurile care mi-au atras atenția, dar mult timp au fost inaccesibile. Aveam câteva in casă, două cutii identice în care a fost halva rusească sau bulgărească, dar eu eram prea mică să îmi amintesc de ea, apoi a dispărut din magazine. Este cea din ultima fotografie. Cutia mică verde cu mămăruțe o acea tata, cred că din copilăria lui. Cea verde de ceai a fost a bunicii soțului meu, cea roșie chinezească a fost a bunicii unei prietene. In rest, le-am primit cu conținut iar pe câteva le-am cumpărat din târgul de vechituri cu 1-2 lei.

 

Când vedeam pe vremuri în filme cutii de biscuiți mi se păreau foarte frumoase, acum in sfârșit se găsesc și la noi dar în mare parte sunt banale. In afară de cele prezentate mai am una dreptunghiulara la care nu am avut acces așa că nu apare aici și câteva pe care le-am luat cu biscuiți și le păstrez să le decorez fiindcă nu au nimic special.

Cutiuța cu balsam este acolo pentru scală, evident 😄

Postarea participă la rubrica Reflexii in oglinda găzduită de Carmen.

Miercurea fara cuvinte - padurea toamnei

 

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Carmen

Fotografii din arhiva personala

Pălăria de vrăjitoare

 Am răspuns provocării lansate de Mihaela de a transforma in altceva tuburile de hârtie rămase de la diverse lucruri utilizate în casă. De data aceasta a fost un tub mai gros de la o hârtie igienică mare. 

Pentru că spațiul de care dispun este extrem de limitat prefer să fac obiecte decorative de mici dimensiuni. In cazul acesta o pălărie de vrăjitoare numai bună pentru Codruța, care și-a pus-o rapid pe cap și a fost încântată.As fi făcut și pentru mine una, dar unde o păstrez? 

Se vede mai jos procesul tehnologic, a fost simplu de realizat. Am vopsit-o cu acrilic negru și am decorat-o cu diverse mărunțișuri, un rest de panglică mov cu bulinute 🥰, un trandafir mov făcut cu ani în urmă dintr-un rest de material și păstrat într-o cutie de atunci, un mic soare metalic, nu mai știu cum a ajuns la mine, și câteva cristale de lipit, unul s-a întâmplat să aibă forma de steluță și merge bine cu soarele.

Dacă mă gândesc bine, montată pe o agrafă se poate purta și de către o persoană adultă.

Reflexii in oglinda - Cheile Rametului

 Pentru ca in ultimul timp stau prost cu fotografiile, scot de la naftalina 😃. In septembrie 2020 am fost in Cheile Rametului, am postat atunci cateva fotografii dar am mult mai multe. Am sortat prin ele pana am adunat imagini cu apa si reflexii, doar cheile sunt formate in jurul unui curs de apa.

Postarea participa la rubrica reflexii in oglinda gazduita de Carmen.

Fotografiile sunt din arhiva personala.

Miercurea fara cuvinte - ciupercute

 

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Carmen

Fotografii din arhiva personala.