Reflexii in oglinda - meduza

 Mi-am dorit mult sa nu treaca luna fara sa pot bifa un pas inainte din aventura Dorei-Minodora in cautarea brosei aurii, si am reusit aproape de spartul targului :))) sa continui cu un proiect mic-mititel. 

Trasurica micutului calut de mare se apropie de un rechin, pe care decid sa il ocoleasca luand-o printre meduze. 

Meduza mea a prins viata plecand de la o punga transparenta pentru alimente si o jumatate de nu-stiu-ce semisferica, cel mai probabil a gazduit ceva surpriza. Nu stiu ce pentru ca nu a fost a mea, am doar aceasta jumatate. Punga si semisfera s-au imprietenit rapid si asa a aparut o mica meduza. 

Dora pare ca se intelege bine cu mica meduza, nu o atinge ca poate fi usturatoare, dar de la distanta este prietenoasa.

Poate ma intind cam mult, dar postarea asta scurta are cam multe veleitati: 

Participa la provocarile verzi (chiar daca in continuare nu am cutia de pantofi), 

Participa la transformarile creative ale lunii august, la rubrica pungi/sacose, 

Participa si la reflexii in oglinda pentru ca meduza s-a dovedit a fi foarte lucioasa si reflectacioasa, cum ii sta bine unei creaturi acvatice.

Organizator - lebădă

 Din dorința de a nu rata din nou transformările creative propuse de Mihaela am reușit să conving timpul să încetinească, să pot face și eu ceva.

Aveam un flacon de la un șampon măricel, păstrat de un secol, și l-am decupat așa încât să amintească de o lebădă care își scarmănă aripile.  Adevărul este că până nu i-am pus ochii nu semăna deloc, acum aduce cu o lebădă (sau gâscă?) roz. Timp să o vopsesc chiar nu mai era, așa că mă prezint cu ea puțin mai fantezistă.

Codruța s-a oferit să stea lângă lebădă sa se vadă marimea dar ne-a furat perspectiva și arată mai mică decât este. Are 12 cm înălțime și 9 cm lățime și deja găzduiește tot felul de mărunțișuri. 

Miercurea fara cuvinte - zephyrantes

 

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Carmen

Fotografii din arhiva personală 

Floarea de pai

 Va amintiti florile de pai? Imortele este numele de scena, dar noi le numeam si flori de pai. Tot ceva de genul asta este si floarea mea, numai ca e din paie de plastic. Aveam in copilarie in gradina, le taiam si le puneam in vaze, pe urma tot anul era sarcina mea sa le scutur de praf cu o pensula fina. Pfff, ce placere pe capul meu 😂. 

Floarea mea de pai este facuta din doua paie, de fapt unul si jumatate, ca din cel verde am folosit doar jumatate. Practic este o floricica quilling, numai ca in loc sa tai hartie am taiat un pai din plastic si l-am rulat cu banda dublu adeziva. La final a trebuit sa pun si niste lipici, numai banda nu este suficient de puternica sa opreasca paiul sa se deruleze. 

Codruta s-a gandit ca floarea asta este numai buna de decor in livingul ei, asa ca a improvizat o vaza de podea din sticluta unui mini gel de dus si s-a instalat pe canapea sa o admire. 

Postarea a fot realizata (cum altfel) special pentru transformarile creative ale lunii august si anume tuburile. 

Trasurica din carton

 August este aproape gata si era cat pe ce sa nu apuc sa fac ceva si pentru provocarile verzi. In cea mai calda zi a verii, 36 de grade la umbra (afara) si 29,5 in apartament, am reusit sa fac o sedinta foto cu trasurica finalizata ieri.

Planul a fost sa prezint o alta carte, dar din lipsa de timp (si idei) si pentru ca de doua luni ma roade ideea sa fac trasurica asta, am ramas la Dora-Minodora. E cam departe de prototip, recunosc, e modelul fara imbunatatiri :)))

Am sucit pe toate partile o scoica mare cateva saptamani, dar nu era destul de mare asa ca am renuntat. Din fericire mi-a cazut sub ochi capacul unei (alte) cutii de bomboane de ciocolata care avea o scoica mare gata decupata. Am folosit-o ca model, dar am renuntat totusi la cele doua ondulatii din laterale, sa fie mai putin lata. Am desenat modelul pe partea de jos a cutiei si am decupat, am vopsit cu acrilic alb satinat, am facut fotile din doua cercuri de la un tub de carton si din scobitori. Pernuta este dintr-o bluza de matase artificiala si este umpluta cu resturi de fire de crosetat. 

Ceva-ceva a iesit, a fost greu sa conving spatele sa stea in pozitia dorita, asa ca m-am ajutat de doua fire de ata. A fosr si mai greu de convins calutul sa stea la poza pe uscat, vroia sa fuga in apa 😉

In cele din urma am razbit cu toti recalcitrantii, am convins-o si pe Dora sa ia loc, si am plecat la drum in cautarea brosei aurite. 

Mini-farfurii din plastic

 Pentru transformarile creative ale lunii august, propuse de Mihaela, am "fabricat" niste farfurii din ambalajul de plastic care se gaseste in interiorul cutiilor de bomboane de ciocolata. Din pacate luna august a fost foarte putin productiva pentru mine, prea multa caldura, prea multa munca, o combinatie care m-a lasat fara timp si energie sa fac ceva si pentru sufletul meu.

Inca este foarte cald, de fapt azi si maine se va atinge recordul de caldura al verii la Cluj, dar azi am lasat deoparte toate treburile si am pus mana pe instrumentele mele de lucru. La farfurioarele astea lucrez cate 5 minute pe zi de vreo doua saptamani de fapt, dar azi le-am finalizat.

Am decopat formele ramase dupa lichidarea unei cutii cu bomboane de ciocolata, deocamdata le-am folosit cele de sus, rotunde si patrate. In fotografii apar doar cele rotunde, pentru ca s-a terminat materia prima. Le-am colorat cu un lac de unghii alb mat, pe care l-am cumparat acum vreo 10-11 ani. A fost un set pentru french, dar baza si topul s-au terminat demult, in schimb cel alb pentru varfuri a ramas aproape intreg (a fost aceeasi cantitate in toate). Fiind atat de vechi am fost surprinsa ca nu s-a uscat, dar nici mult de trait nu parea sa mai aiba. Asa ca am dat trei straturi pe interior si alte trei pe exterior, de aceea a durat atat, trebuia sa se usuce bine dupa fiecare strat.

Una din farfurioare am umplut-o cu fursecuri glazurate si i-am intins-o Codrutei sa se serveasca. Nu a facut nazuri, l-a ales pe cel mai mare :)))) 

Reflexii in oglinda - cetatea Oradiei

 Dacă vrei căldură din plin e o idee bună să mergi in Oradea. Eu nu sunt fan căldură mare, dar pentru noi este cea mai convenabilă zonă cu apă, faptul că este termală este un bonus. Serile de vară sunt fierbinți și cu aerul nemișcat, cam pline de țânțari și anul acesta in ultima seară m-a găsit și o albină, care m-a înțepat in partea interioară a brațului. Dar orașul este (in partea centrală) frumos, renovat, întreținut, cu spații pietonale mari și destul de ofertant pentru turiști. 

Are mai multe centre de interes, un fel de parc de-a lungul Crișului plin cu copaci bătrâni, o zonă foarte bine umbrită unde sunt câteva grade mai puțin decât pe trotuare. In paralel, o alee pietonală lungă ce duce spre zona centrală. Pe latura dinspre râu primăvara este plantată o fâșie cu lalele și narcise, acum era doar pământ. Pe acea alee ajungi in piața centrală, nu știu cum se numește dar este foarte mare și frumos amenajată, are o fântână arteziană și multe aranjamente cu flori in cascadă. Sambata seara in piata era si o fanfara care a delectat spectatorii, din cate ne-am dat seama din discursul tinut intr-o pauza, apartineau unui cult religios. Duminica seara i-am regasit in Cetate.

A aparut si un grup statuar care anul trecut nu era, se statea la coada pentru fotografii :) 

Din piata centrala pornesc doua strazi pietonale pline cu terase, aproape toate mesele erau ocupate, dar de acolo nu am fotografii. Noi nu ne-am oprit, nefiind atrasi de statul la masa in aglomeratie si nici in plina strada. Stiu ca este la moda, dar nu e stilul nostru. Noi am mancat seara la restaurantul hotelului, in prima seara s-a inchis mai devreme si ne-am dus la o pizzerie vizavi de hotel, am stat la masa in curte sub bolta de vie, cel putin la ora la care am mers noi doar o alta masa a fost ocupata, servirea a fost rapida si pizza foarte buna. 

Postarea participa la rubrica Reflexii in oglinda de pe blogul lui Carmen.

Fotografiile sunt din arhiva personala (de data aceasta fotograful a fost sotul meu, se vede diferenta, nu-i asa?)

Miercurea fara cuvinte - orhideele mele

 

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Carmen

Reflexii în oglinda - Oradea

 

Zilele au fost rezervate pentru baie și plajă, iar serile pentru plimbare prin oraș. Evident, ocazie pentru a face o serie de fotografii in oglinda Crișului Repede.

Rubrica Reflexii în oglinda este gazduita de Carmen. 

Fotografii din arhiva personală.