Reflexii in oglinda - Pestera Bolii

 Este situată în Munţii Şureanu,în Rezervaţia Grădiştea Muncelului, pe teritoriul comunei Băniţa. Denumirea provine probabil de la numele unei vechi familii nobiliare din Ţara Zarandului, Bolia, care a fost împroprietărită cu terenurile dimprejur în perioada stăpânirii maghiare. Este formată în calcare jurasice de căre pârâul Jupâneasa.

Este foarte ușor accesibilă, de la șoseaua principală duce un drum asfaltat până la intrarea în peșteră, unde este și o parcare gratuită. Drumul este unul de munte, de o singură bandă și cu câteva curbe. La intrare este un punct de informare turistică, unde se plătește intrarea, 10 lei de persoană. Sunt și toalete, ecologice dar în acel moment era suportabil. 

Accesul la peșteră se face pe niște scări de lemn, se coboară destul de mult. Intrarea este deschisă, ceea ce înseamnă că nu te aleargă nimeni și poți sta cât vrei, pentru noi un mare plus. Lungimea totala este de aproape 500 de metri și este accesibilă pe aproape toată lungimea, fără să aibă diferențe semnificative de nivel. De fapt, pestera este o străpungere in munte și mai are o ieșire, dar în apropierea ieșirii nu mai este iluminată și nu mai sunt poduri peste pârâu, și din cauza unui cot nu se vede celălalt capăt. Ieșirea aceea este direct in calea ferată, probabil de aceea este lăsată așa. 

In interior sunt galerii foarte largi și înalte, s-au găsit urme de locuire in preistorie și urme ale ursului de peșteră. 

Pe pereți sunt câteva picturi care sunt identice cu cele din celebrele Altamira și Lascaux, dar nu sunt vechi. Se pare că au fost pictate pentru niște filmări, apoi au rămas acolo și sporesc atractivitatea peșterii. 

Postarea participă la jocul  reflexii în oglinda   găzduit de Carmen. 

Fotografii din arhiva personală.