Visine uscate

Saptamana asta am uscat vreo trei kilograme de visine, din care au ramas cele doua borcane de mai jos:

Adica putin peste 300 de grame. Multa munca si cam putin produs finit, dar sunt atat de bune... Si arata minunat:

Sunt o alternativa mai gustoasa la visinele congelate. Se rehidrateaza sau se mananca pur si simplu uscate, au o aroma intensa, un gust concentrat datorita pierderii continutul de apa. Si evident, mult mai multe calorii, din acelasi motiv! 

Ce poti face cu niste dischete

In afara de a le arunca... Pentru ca imediat dupa ce arunc niste lucruri nefolosite de ani de zile descopar ce as fi putut face cu ele, in ultimul timp evit sa le arunc. Asa am ajuns sa descopar niste dischete de prin 2000 sau mai vechi, si mi-am amintit ca am vazut pe net suporturi pentru pixuri facute din dischete. Munca in sine a fost foarte simpla: am lipit muchiile cu super glue si m-am straduit sa le fixez corect. Aici am intampinat unele dificultati, pentru ca nu vroiau in ruptul capului sa stea drepte. Pana la urma m-am descurcat, arata chiar bine si este rezistent. Pot sa il ridic si sa il mut cu continutul in el fara sa simt ca cedeaza.

Ar mai fi ceva: nu stiu daca sa ii las aspectul tehno sau sa il invelesc in hartie decorativa... poate intr-o harta veche. 

Kusudama Venus

In sfarsit am incercat si modelul acesta! Am facut mai multe globuri, dar oricat m-am straduit nu am reusit sa le cos suficient de bine, asa ca se vad mici diferente, cate un modul iese putin in afara. Toti cei care le-au vazut spun ca sunt frumoase, dar cum eu am o gena de chinez batran nu sunt foarte multumita. Ma gandesc sa le lipesc pe urmatoarele, dar oare nu vor fi prea inghesuite in felul acesta? Nu cred ca se mai pastreaza ceva din supletea modelului, ma tem ca ii dispare farmecul. 

Pentru globurile din a doua fotografie, am reciclat niste pliante, are mult mai multa consistenta decat cel din hartie de xerox. Si mi-au ajuns 36 de module, fiind hartia mai groasa. Globul de sus are tot 36 de module, dar a ramas loc si pentru suport, daca vroiam sa fie un glob complet mai aveam nevoie de vreo 3 module. 

Bounty bars

Zilele astea m-au chinuit talentele culinare, si am incercat o prajitura care cuprinde doua din ingredientele mele favorite: cacao si cocos. Dupa ce am tot cautat inspiratie pe net, m-am oprit la Bounty bars, pentru ca imi place si ciocolata Bounty. Eu am o tava mai marisoara, 20x32 cm, si imi plac prajiturile inaltute, asa ca am marit cantitatile pentru ca nu am gasit decat retete pentru tavi mici. 

Blat: 

200 g unt, 100 g zahar, 3 oua, 500 g faina, 4 lg cacao, 1 lingurita praf de copt, lapte 

Crema: 

500 ml lapte, 5 linguri amidon, 100 g unt, 100 g zahar, 100 gr cocos, zahar vanilat

Preparare: 

Am frecat ouale cu zaharul, am adaugat untul si am mai frecat putin, apoi am adaugat cacaoa, faina, praful de copt si lapte cat a avut nevoie aluatul (nu l-am masurat, dar au fost cam 150 ml). Am copt blatul si l-am lasat la racit. Intre timp am pregatit crema: am pus laptele cu zaharul pe foc  mic si cand s-a incalzit am adaugat amidonul desfacut in putin lapte rece. Am amestecat in continuare sa nu se prinda de fund, pana s-a ingrosat. Am luat crema de pe foc si am adaugat imediat cocosul si vanilia. Dupa ce s-a mai racit am amestecat si untul, apoi am intins crema calduta peste blat. Ar mai fi trebuit sa ii pun si o glazura de ciocolata, dar am zis ca pentru prima incercare merge si fara. 

Si asa arata: 

Gauricile din blat au aparut pentru ca nu am amestecat bine untul si au ramas bucatele care s-au topit la copt, dar a fost gustoasa si asa! 

Suport pentru incarcarea telefonului

Cand am reusit in sfarsit sa termin un flacon cu crema de corp (nu de alta dar pe toate le iau maaari sa tina cat mai mult ca ma dispera mersul la cumparaturi), l-am decupat repede sa fac un suport pentru pus telefonul la incarcat. De mult filasem pe net tot felul de modele de suporturi, dar nu aveam nici un flacon gol. Si pentru ca era in intregime alb, l-am decorat cu o pisicuta pictata cu aerograful. 

Acuma, pictura cu aerograful este de fapt opera sotului meu, doar ideea imi apartine, si se pare ca devine un motiv care se repeta. Vara trecuta mi-a decorat o caserola din polistiren cu aceeasi pisicuta, care a devenit un ghiveci pentru flori. 

Din nou flori...

... de data asta naturale. Am fost la parintii mei, care au o gradina minunata, si m-am simtit in alta lume. Intr-un colt de paradis. Mi-am reincarcat bateriile si am reusit sa scap de oboseala care ma bantuia de foarte mult timp, parca am absorbit energia de la culorile si parfumul care domina gradina. Daca le-as fi putut aduce cu mine... Dar le-am lasat la locul lor, sa traiasca atata cat le este dat, nu mi-a placut niciodata sa rup florile ca sa le pun in vaze, din acel moment sunt moarte si ma intristeaza.

 lalele

maci

 clopotei (caldaruse)

 un colt mai salbatic cu nu-ma-uita

 bolta de glicina cu un miros ametitor

Morning glory

Ultimele kusudama pe care le-am realizat, prima din patrate de 9 cm iar ultimele doua din patrate de 7 cm. Poate pentru ca este primul model pe care l-am invatat, imi este cel mai drag si desi initial din hartia cu note muzicale era planificat un venus, pana la urma a iesit morning glory. 

Cutiuta cu dantela

Noua provocare verde m-a lasat usor in deriva, hm... dantela... imi place sa o vad, dar nu sa o port, asa ca am tot asteptat o idee. Care a venit pana la urma, cand am golit o cutie uriasa de chibrituri si nu ma induram sa o arunc. E mare, se poate folosi pentru a pastra in ea diverse nimicuri, dar ii trebuia o fata noua. Cu o coala de hartie care a trecut prin cafeaua mea de dimineata pentru a fi mai sic, o floricica dintr-un rest de material de la o bluza si doua bucatele de dantela, a devenit mult mai atragatoare, nu mai este nevoie sa stea ascunsa intr-un sertar. 

Asa ca noua mea cutiuta si-a luat inima in dinti (si nasul la purtare) si s-a inscris pe http://provocariverzi.blogspot.com, mandra nevoie mare. 

Bijuterii din sarma

Din cupru emailat, deocamdata. Crosetata, in prima si ultima fotografie. Coiling gizmo, la mijloc. Imi place foarte mult cuprul, se preteaza la mai multe interpretari decat argintul, si parca merge mai bine la tinutele de zi, casual dar si romantice. Are o culoare calda, sarma emailata este mai roscata, mai inchisa la culoare decat cuprul simplu, iar ca bonus nu oxideaza. 

Reciclarea unui bec

Rascolind prin calculator, am gasit o poza din vara si m-am gandit sa va arat ce se poate face cu un bec ars. Am mai spus ca sunt un mare fan al reciclarii, trebuia sa le gasesc o utilizare si becurilor arse. Recunosc ca am avut noroc si cu sotul meu, care a taiat becul frumos, eu nu as fi reusit nici intr-o mie de ani, dupa care am pus in interior granule colorate de la florarie si apa. In ele traieste (inca mai traieste, chiar a crescut putin) un firicel de aloe. Si ca sa fie bal pana la capat, suportul becului este si el reciclat, e taiat dintr-o rola de hartie igienica.