Gradina Zmeilor

Duminica trecuta am facut o iesire intr-un loc minunat, la doar o ora distanta de Cluj, despre care nu aveam habar ca exista. Am aflat datorita unei blogerite clujene, Greenzonelife, care a vorbit aici despre Gradina Zmeilor, din satul Galgau Almasului. 

Este o zona de basm, care te duce cu gandul la faimoasele Meteore ale grecilor, la scara redusa. Chiar daca nu locuieste nimeni in varful lor, nu sunt mai putin spectaculoase. 

Rezervatia se intinde pe 5ha, se poate urma un traseu care te duce mai intai intr-o zona inalta din padure, de unde le poti admira de la nivelul "capetelor" straniilor personaje, cu nume ciudate: Zmeul si Zmeoaica, Fata Catanii, Calugarii, Acul Cleopatrei... Va las pe voi sa le descoperiti pe restul.

 Apoi se coboara destul de abrupt, pana ajungi pe fundul caldarii si te poti plimba in liniste printre ele. Este chiar si o grota in care se poate intra, destul de adanca dar este nevoie de o sursa de lumina puternica. 

Va mai aduceti aminte din povestile copilariei de locul unde se bateau muntii in capete? Aici era!

Este nevoie de bocanci pentru a putea parcurge traseul in siguranta, pentru ca solul este nisipos si destul de instabil. 

Concluzia? Ne intoarcem si la toamna, sa le vedem si fara vegetatie, frunzisul des le acopera destul de bine in perioada aceasta. Au fost si cateva lucruri care nu mi-au placut, lasand la o parte lipsa totala de interes de a face cunoscuta o rezervatie care din cate am inteles este unica in Europa. Mizeria lasata in urma de semenii nostri care vin sa manance nu sa viziteze, si tin neaparat sa le cunoasca toata lumea meniul studiind ambalajele lasate in urma. Doar nu era sa le duca acasa! Si o parcare mica si prost amenajata la intrare, plus semnalizarea precara a locatiei, practic trebuie sa intri in sat si sa fii cu ochii-n patru ca sa vezi indicatorul minuscul. A, si inscriptiile noului Neanderthal de la intrarea in pestera, se pot vedea intr-o fotografie. 

Si ca sa nu inchei intr-o nota trista, de aici ne-am dus la Porolissum, unde se desfasurau zilele castrului, si am asistat la un spectacol de zile mari, dansuri antice, batalii intre romani, daci si sarmati, reconstituirea unui episod din istoria castrului, am vazut cu surprindere ca printre trupele de reenactment erau si unele din alte tari. 

Dispaly pentru bratari

Voi cum pastrati bratarile? Eu le tineam intr-o cutie de bijuterii mai mare, dar se incurcau intre ele tot timpul, bineinteles cel mai tare atunci cand eram mai grabita. Zilele trecute am vazut o idee pe net, si cum astazi am avut timp am pus-o repede in aplicare. 

Evident, pe mine cel mai tare m-a incantat pentru ca este vorba despre reciclare, nu trebuie cumparat nimic, sigur ai prin casa ceva ce poti folosi :)

Ai nevoie doar de un tub mai grosut, eu am folosit unul ramas de la servetelele de bucatarie, si de o bucata de material mai ochios, catifeaua negra ar fi ideala. Pentru ca neagra nu aveam, am pus mana pe o fustita de catifea kaki ramasa de cand aveam mult mai putini ani si ceva mai putine kilograme :). 

Masori tubul de carton pe latime, calculezi si un cm pentru rezerva cusaturii, apoi masori lungimea. Aici trebuie sa adaugi diametrul cercului plus un centimetru, pentru ca si capatul va fi acoperit cu catifea. Sper ca nu ma exprim prea obscur. 

Dupa ce am vazut fotografia am pus mana pe fierul de calcat si am calcat-o frumos, asa ca acum arata bine...

Acum iei frumos un ac si-o ata, cosi dreptunghiul pe latura mai lunga si descalci cusatura cu fierul de calcat. 

Intorci pe fata materialul si introduci tubul in interior. 

Pasul urmator nu este obligatoriu, dar pentru ca tubul era destul de subtire am vrut sa-l rigidizez si am introdus in el un sul din cataloage de supermarket. Devine si mai greu si asa are mai multa stabilitate. 

Apoi indoi in interior 5mm capetele si le insailezi. Tragi bine de ata sa se inchida cercul. 

Si in mare e gata. Poate sa ramana asa sau poti decora capetele cum doresti. Eu le-am cusut cate o floricica yo-yo. 

Pregatiri pentru Craciun

Sau altfel spus eu mi-am facut deja cutiuta de bijuterii, acum astept cadoul! Stiu ca si eu fac bijuterii, dar totusi... :)

Aveam de vreo douazeci de ani o cutie de la niste tigarete de foi cubaneze, marfa de contrabanda de la inceputul anilor 90. Cineva din familie le-a fumat, iar eu am salvat cutia de la aruncatul la gunoi. Am pastrat-o asa in toti anii astia, dar acum m-am gandit ca are nevoie de un aer proaspat si am luat-o la vopsit. 

Am tratat-o cu un strat de grund, peste am aplicat un strat de acrilic cuprat, apoi mai multe straturi de vopsea alba. Pe partile laterale am aplicat un singur strat de acrilic alb, cu buretele, lasand sa se vada stratul cuprat de sub el. Apoi servetelul, un pic de cupru in jurul lui, lac si gata! Cu vopsitul, cel putin. 

Interiorul l-am captusit cu un material care aceeasi vechime cu cutia, este o bucata ramasa de la confectionarea unei rochite si l-am pastrat si pe el, ca cine stie! Dupa cum vedeti, sunt tare strangatoare :)

In concluzie, vorbim mai ales despre reciclare. Din pacate nu am poze cu cutia inainte de a o decora, pentru ca am tot amanat si apoi m-am apucat de lucru cu asa o energie, ca daca ma opream pentru fotografii nu se stie daca terminam de Craciun! 

Mediev Art Fest Ardud

Sambata am fost la festivalul de arta medievala din Ardud, judetul Satu Mare, aflat deja la a doua editie. Ma bucur ca au inceput si la noi sa se raspandeasca acest tip de manifestari, ma bucur ca s-a inceput restaurarea acestui castel care era o ruina, dar din pacate restaurarea s-a facut fara prea multa acuratete si fara grija pentru respectarea materialelor si partial chiar a aspectului original. Este vorba de fapt despre doua turnuri si o portiune de zid de la intrarea in castel, restul este total compromis. 

La inceputul serii cavalerii s-au infruntat intr-un turnir pentru mana domnitei 

apoi au lasat rivalitatile la o parte si au incantat spectatorii cu dansuri medievale

Au urmat demonstratii de lupta 

apoi a inceput spectacolul la castel, sub privirile unui strajer urcat pe inaltimile castelului

Muzica superba si reconstituirea unor lupte din epocile indepartate.

Cutiuta cu far varianta 2

M-am jucat din nou cu o cutiuta din lemn si un servetel cu far, care imi aduce aminte de mare si vacanta, dar de data aceasta am folosit lacul de crapare. 

Am cumparat un lac de crapare monocomponent de la Pentart, si am cautat informatii abia dupa ce l-am cumparat, evident. Mare dezamagire mare, aproape toata lumea spunea ca nu functioneaza, ca nu crapa, ca singurul folosibil este cel cu doua componente. Acum era cam tarziu pentru regrete, asa ca m-am pus pe treaba. La prima incercare am aplicat un stat de vopsea albastra, l-am lasat sa se usuce, apoi am aplicat lacul. L-am lasat si pe acesta sa se usuce, ca asa citisem, ca nu ar conta, si am aplicat un strat de vopsea alba. Dupa o zi parca-parca se vedeau niste crapaturi minuscule, am fost foarte dezamagita. Am spalat tot si am luat-o de la capat, de data aceasta aplicand vopseaua alba peste lacul umed. Si minunatie, a crapat in cateva minute. Dar numai unde am dat o singura data cu pensula. Pe unde am trecut cu pensula a doua oara, arata ca o branza de vaci uscata. Asa ca... am luat-o din nou de la capat si a treia oara a iesit. Foarte bine a facut, ca nu mai aveam rabdare. 

O scoica din vacantele trecute, matase albastra in interior si gata! Poate primi bijuteriile!

Cercelusi cu fir textil

Mi-a venit cheful intr-o zi sa fac niste cercelusi in culorile verii, stiu ca va asteptati la ceva culori vesele, dar pentru mine asta a insemnat alb cu albastru. Adica albastrul marii, de care mi-e foarte dor, si albul norisorilor pufosi si jucausi care decoreaza vara cerul. Si el de un albastru... infinit. 

Asaaa... Am pus mana pe doua margele de lemn scoase dintr-o husa pentru scaunele de masina, din acelea declarate pentru masaj pe vremuri, un ac cu ata si la treaba! Si uite ce a iesit: 

Si daca tot mi-a placut rezultatul, am pus repede mana pe alta ata, sa imi fac si niste cercelusi asortati cu geanta crosetata de luna trecuta. Asa, de fun. 

Si cam atat deocamdata. Acum fac inventarul atelor, sa vad ce ar mai merge. Ambele fire folosite de mine sunt tip panglica, mi se pare cel mai potrivit acest fir pentru ca acopera bine margeaua. Gaura din interior are totusi o dimensiune limitata, si un fir rotund nu stiu daca ar merge, inca nu am incercat. 

Cutiuta de bijuterii cu far

Am mai finalizat o cutiuta saptamana trecuta, dar timpul nu a tinut cu mine si nu am reusit sa o fotografiez pana acum. Cu tematica marina, servetel cu aer de vacanta... Macar servetelul sa aduca a vacanta, ca cea adevarata mai are muuult pana vine... 

Fundul captusit cu matase albastra

Lavender dream - crema handmade cu lavanda

Hotarat lucru, la mine totul este de inspiratie onirica... nu e chiar o intamplare, exista si pentru asta o explicatie :) 

Dar cremei mele ii trebuia un nume si mi s-a parut ca suna bine. Povesteam mai demult cum incerc sa elimin sau macar sa reduc cosmeticele chimizate (si aici intra si cele bio daca sunt din magazin), si bineinteles ca m-a tentat sa-mi fac singura o crema. Care sa aiba valente multiple, ca aveam o cutiuta pentru fata, un tub pentru ochi, un flacon mare pentru corp si inca un tub pentru maini. Asa am mai redus din aglomeratia din baie, ca in loc de patru cutii am una singura. Este a doua oara cand imi fac o crema singura, dar prima a avut doar unturi si uleiuri. A doua este mai speciala, pentru ca am dorit-o hidratanta si are si lichid in compozitie. 

Am plecat de la o reteta dintr-o carte mai veche, din 1990, pe care am adaptat-o la ingredientele din care doream sa-mi fac eu crema. Am o adevarata obsesie cu untul de cacao, eu am pielea de pe corp foarte uscata si nimic nu-mi face asa bine ca el, astfel incat este ingredientul de baza. 

Reteta originala era asa: cetaceum 20g, ceara 10g, ulei de migdale 50 ml, apa distilata 30 ml, tinctura benzoen 6-7 picaturi. 

In baie marina se fluidifica grasimile ajungandu-se pana la temperatura de 60 de grade Celsius. Separat se incalzeste apa distilata la aceeasi temperatura. Se adauga tinctura benzoe in apa si apoi se toarna in cantitati mici peste ingredientele grase, amestecand continuu, pana la racire. 

Reteta mea suna asa: unt de cacao topit 40ml, ulei de masine 40 ml, ulei de catina 10 ml, ceara 20 g, apa de trandafiri 30 ml, ulei esential de lavanda 7 picaturi. 

Dupa cum se vede am inlocuit cetaceumul care este solid cu unt de cacao, apa distilata cu apa de trandafiri, nu am mai folosit tinctura de benzoen care este un conservant si se poate inlocui la o adica cu vitamina E, si am pus putin ulei de catina si pentru proprietatile lui dar si pentru culoare. 

Mai jos se vad o parte din ingrediente: 

Untul de cacao asa l-am cumparat la punga, se vindea la kilogram. 

Ceara este cea dintr-o fotografie mai veche, nu am mai inclus-o in poza de grup: 

Am topit ceara mai intai pentru ca dureaza mai mult, apoi am urmat pasii de mai sus. Este important ca si uleiurile si solutia apoasa sa fie la aceeasi temperatura. Ceara se amesteca cu uleiurile apoi se toarna apa putin cate putin, nu invers. Uleiul esential se adauga la sfarsit, cand solutia incepe sa se raceasca. Si am obtinut o cutiuta cu crema minunat mirositoare: 

Este foarte potrivita pentru mine, care am tenul mixt cu piele uscata pe obraji si grasa in zona T. Culmea este ca imi provoaca mai putine puncte negre decat cremele de magazin speciale pentru tenul mixt. In timpul verii o folosesc pe frunte doar seara, cat a fost frig afara mergea si peste zi.