Sticla decorata cu scoici

Nu, nu am abandonat blogul, desi asa pare, am avut doar o perioada mai aglomerata. Cateva zile libere combinate cu vremea de iarna mi-au furnizat material pentru vreo doua-trei articole, yey!

Pentru ca iubesc la nebunie scoicile, prima e sticla cu scoici la care visez de ceva vreme. 

O sticla goala, ceva material de tricou, cateva scoici adunate de prin Grecia in principal, dar si din Spania (melcul cel mare si spart, dar chiar si asa spart mi-a placut prea mult ca sa-l las pe plaja), o steluta de mare si o ancora, acrilice in culorile marii si gata, din ceva bun de aruncat a iesit ceva frumos (ma laud eu singura). 

Martisoare palariuta

Martisoare noi-noute, proaspete, intr-o anumita masura reciclate :)

Bentite pentru bebe

Pentru ca se apropie primavara, am lucrat cateva bentite pentru bebeluse. Danteluta elastica si floricele din satin, nimic sofisticat, in culori calde si primavaratice. Le-am facut de placere, acum astept clientele :) 

  

De ce devine verde lintea rosie?

Nu ma pot abtine sa nu pun intrebarea asta. E prima data cand cumpar linte rosie, am mai gatit din cand in cand linte verde dar nu ne-a dat pe spate pe nici unul, preferam fasolea.

Pentru ca am tot auzit ca lintea rosie ar fi preferabila celei verzi din n motive am zis ca nu mor daca incerc. Am luat o punga de linte rosie Orlando si m-am dus cu ea acasa :) unde cu mare entuziasm am pus-o la inmuiat. Am fiert-o cu un entuziasm atat de mare ca am uitat de ea o jumatate de ora, ceea ce a produs mai degraba un terci de linte, dar nu-i bai, gustul conteaza. Mare mi-a fost mirarea insa cand am vazut ca aveam in oala linte verde, nu verzuie, nu galbuie, verde exact ca aia verde si de cateva ori mai ieftina. Am zis ca nu stresez pe nimeni cu intrebarile, am cautat pe net, unde am gasit ceea ce si banuiam: ca lintea rosie devine galbena la fiert. Adica nici fasolea nici mazarea coapta nu se inverzesc la fiert, raman galbui, mi se parea de bun simt sa se intample la fel si cu lintea. Arata ca si cum s-ar fi dizolvat vopseaua de pe ea.

Asa ca am scris aici si astept opinia celor care au mai gatit cu linte rosie: vi s-a facut verde?

Din pacate la acest articol nu am fotografii, ca din una in alta am mancat-o cu lingurita pe toata :) dar credeti-ma pe cuvant ca parea ca am guacamole in farfurie.

Biscuiti fragezi cu unt de arahide

In ultimul timp nu am prea lucrat ceva demn de aratat, dar m-am intors la o pasiune mai veche, prajituritul. Sa nu va inchipuiti ca fac prajituri de revista, departe de mine asa ceva, mai am de lucrat la partea de aspect. Dar gustul e bun, asa ca o sa scriu aici o reteta in stilul meu, adaptata si cu cantitati ochiometrice :)

Stiu ca sunt la moda retetele cu ingrediente exact cantarite, si stiu si ca sunt de mare ajutor pentru incepatoare, numai ca eu fac cam totul dupa ochi de multi ani si de fiecare data iese ceva bun.

Desi suntem amandoi amatori de unt de arahide, nu stiu cum s-a facut ca ne-a ramas un borcan inceput de care nu ne induram sa se mai atingem, asa ca m-am gandit sa-l "reciclez" facand prajiturele.

Am frecat un ou cu o cana de zahar (o cana din aia rosie de la nescafe, plina dar nu pana sus, cam 1 cm lasat gol), am adaugat o lingurita de bicarbonat, 3 linguri cu untura luata asa cu varf cat e rece, pe care am topit-o, aceeasi cana de la zahar plina cu iaurt si 3 linguri, din nou luate cu varf, de unt de arahide. Ca sa fie un pic mai altfel am luat niste bomboane de ciocolata, 10 la numar, si le-am taiat cu cutitul in bucati, dupa care le-am inglobat in aluat (ok, erau bomboane de pom si nu ne prea placeau si stiu din experienta ca devin mai bune folosite asa :) Se adauga faina si chiar nu pot da cantitati pentru ca depinde mult de calitatea fainii si de cat de uscata este, nu absoarbe de fiecare data la fel de mult lichid. Se framanta pana se obtine un aluat suficient de dens sa se poata face bilute cu mana fara sa se lipeasca. In punctul acesta eu am lasat aluatul sa se odihneasca o jumatate de ora, asa isi face treaba bicarbonatul si aluatul devine mai pufos. Cine nu le vrea pufoase poate sa nu astepte.

Se fac bilute cu mana si se aplatizeaza ca niste chiftelute, se aseaza in tava unsa cu grasime si se coc la cuptor. Cu grija, daca se rumenesc deja sunt cam arse :) Eu am un aragaz vechi de 20 de ani, nu are timer si nici termometru, le-am lasat la foc mediu o jumatate de ora, dar noi ne cunoastem de mult si stiu exact cum merge si chiar si asa mai verific din cand in cand, pentru ca depinde si de presiunea gazului.

Sper ca nu v-am bagat complet in ceata :) pur si simplu asta este stilul meu de a face prajituri!

Vaza origami

Am terminat de curand un proiect inceput acum vreo 3 ani, o vaza origami modular. O miniatura, are 9 cm inaltime. Acum 3 anisori am facut cu mare entuziasm modulele, am cautat cu si mai mare entuziasm un tutorial din care sa si inteleg cum le montez, am montat cateva randuri si m-am blocat unde trebuia sa cresc vaza drept, fara sa mai largesc diametrul. Din toate tutorialele pe care le-am gasit, eu una nu am reusit sa pricep cum jonglez cu diametrul, cum creste si cum scade. Asa ca le-am pus frumusel intr-un borcan si acolo le-am lasat pana saptamana asta. Si ma intreb de ce fac unii tutoriale din care nu ai ce invata? 

Intr-o zi m-am gandit ca totusi in 3 ani s-au mai incarcat tutoriale pe net, si se pare ca am avut dreptate, asa ca am mai bifat un proiect de pe vremea piramidelor terminat. Mai am, stati pe-aproape!

Ingerasi si alte decoratiuni pentru Craciun

Stiu, stiu ca a trecut Caciunul ☺ dar ce sa fac daca zilele astea au trecut ca vantul si ca gandul pe langa mine. M-am trezit ca au trecut sarbatorile si eu nu am postat aici tot ce am lucrat, asa ca niciodata nu e prea tarziu, ne putem pregati de acum pe iarna viitoare :) 

Am lucrat in decembrie niste ingerasi din carton de la niste dosare (imi raman dosare scrise cu care teoretic nu mai am ce face). Am facut doua modele, pentru unul am imbracat conul din carton in sfoara, si la fel am procedat si cu capul, o biluta din polistiren. Pentru al doilea tip de ingeras am folosit o punga de la covrigi in care am imbracat conul din carton. Imi place foarte mult hartia din pungile astea, si mi se pare ca merge perfect cu sfoara de impachetat. 

Cei mai mici au primit aripi tot din hartie de punga, pentru cei mai mari, doi la numar, am gasit intr-o cutie de bomboane de ciocolata hartie pe care nu scria nimic, vorbesc despre hartia aceea cu multe straturi care acopera bomboanele. Au mai primit si niste panglici si floricele micute, niste trandafirasi din hartie ramasi de alt proiect, si sunt buni de scos in lume!

Mai au niste fratiori care s-au instalat pe niste felii de lemn de 26 cm diametru, langa lumanari si alte lucrusoare maruntele (asa ca sa ma laud numai, lumanarea bradut e turnata de sotul meu) si au iesit niste decoratiuni pentru centrul mesei. 

Stea decorativa

Am si eu un tricotin, cumparat de acum nu-stiu-cati ani si lasat sa zaca intr-o cutie. Noroc ca nu am uitat in care, din cand in cand mai aveam cate-un gand asa razlet sa-l folosesc. Asa ca noua tema a lunii decembrie m-a trimis direct la cutia respectiva, de unde am scos tricotinul si l-am studiat. Bun, are 4 ace, dar de ce nu are si un ac lung? Ca ambalajul e sigilat si pe el scrie ca ar contine si asa ceva. Cam tarziu sa iau magazinul la intrebari, asa ca am folosit o andrea mai mica, din setul pentru sosete. 

Deci, snur roz, perlute scoase de pe o bluza veche, un snurulet pentru agatat pastrat de la un glob de ciocolata, si o sarma indoita pe wig-jig. Si gata o steluta cat palma mea de mare!

Si daca tot am vazut cat e de simplu sa lucrezi cu tricotinul, acum am inceput un snur pentru un bradulet.

CRACIUN FERICIT!

Sticla cu luminite 2

Pentru ca prima sticla cu luminite mi-a deschis apetitul ☺, am cautat prin stocul maricel o sticla de vin verde, i-am pictat niste stelute argintii, am trimis-o la gaurit, am dotat-o si pe ea cu o instalatie, si voila, inca o veioza de Craciun!