Decor in alb

 Eu nu fac seturi in general, habar nu am de ce pentru ca de fapt arata foarte bine, dar acum am mai schimbat obiceiurile si m-am dat pe alb. Aveam niste fire primite de la o colega de mestesugit, ea tricoteaza mult si i-au ramas cantitati mai mari sau mai mici de fire cu care nu mai lucreaza. Cum eu fac lucruri micute le-am primit bucuroasa. Printre ele era niste lana alba groasa, cred ca din aia careia ii ziceam candva lana netoarsa. Am decupat doua cercuri pentru coronita din carton si le-am suprapus sa fie mai dur suportul, am adunat de prin casa un glob de polistiren si un con de plastic de la o bobina de ata de croitorie, un con de pin din cele aduse tocmai din Grecia ca sunt mai frumoase decat ale noastre si niste maruntisuri argintii si albastrii pentru decorat. 

Tavita in care am montat aranjamentul este dintr-o tabla zincata groasa, mi-a facut-o sotul meu acum cativa ani si abia acum am ajuns sa o folosesc. 

Scaun reconditionat

 De mult mă uit la mobilierul reconditionat de pe internet și îmi doresc să redau și eu viața unor piese mici și aruncate de alții. Problema cea mai mare este lipsa spațiului de munca, dar acum am găsit un scaun pe care cineva vroia să îl arunce fiind deteriorat și mi-am făcut mâna pe el. 

Modelul este unul nostalgic pentru mine, in casa bunicii mele și în alte case vechi prin care mergeam cu ea in vizită vedeam acest tip de scaun. Cu ocazia asta am aflat că este un model Thonet, nu original evident ci o copie realizată în țară noastră în anii comunismului. 

Așa arăta scaunul când l-am adus acasă: 

Soțul meu l-a dezasamblat și l-a asamblat la loc când a fost gata, în rest am muncit singură și sunt mândră de mine :) 

Am șlefuit toate bucățile, am vopsit cu vopsea acrilica in trei straturi și am îmbrăcat șezutul in brocart. Așa când le înșir nu e mare lucru, dar am muncit la el trei zile pentru că a durat până s-a uscat fiecare strat. 

Pestera Ungurului

 De fapt sunt doua pesteri cu acest nume, Ungurul mare si Ungurul mic. Situate in comuna Suncuius din judetul Bihor, sunt foarte aproape una de alta si surprinzator de accesibile. Adica se poate merge cu masina chiar pana langa pestera, fara sa o faci praf. Langa pestera Ungurul mare exista o parcare, un loc de campare cu cortul, o toaleta cu apa curenta foarte curata, o cabanuta unde gasesti ceva de mancare, ceva dulce, o cafea sau un ceai. Pesterile sunt situate pe celalalt mal al Crisului si se ajunge la ele peste cate un pod metalic suspendat. In ambele pesteri se gasesc formatiuni de stalactite, parca un pic mai spectaculoase in Ungurul mic, dar din pacate in amandoua se vad urmele unor vandalizari serioase. Au fost taiate din greu toate la care s-a putut ajunge.

Aceste pesteri adapostesc si colonii de lilieci, care din pacate erau pe cale de disparitie in urma cu cativa ani, dar acum incet-incet numarul lor incepe sa creasca. 

Au oferit adapost si oamenilor incepand din neolitic, s-au gasit aici numeroase arme si unelte dar si o necropola in pestera Ungurul Mare. 

Este unul din locurile cele mai frumoase din Apuseni in care am fost, o zona care are multe de oferit pe langa cele doua pesteri (daca timpul tine cu noi mai facem o iesire in noiembrie si va mai arat fotografii frumoase) dar pana atunci va las cu imaginile din luna octombrie. 

Mai jos este Crisul Repede cu debitul mult scazut de seceta si imagini din Ungurul Mare. Aceasta pestera este amenajata si se plateste o taxa de intrare, nu mai  retin suma dar nu e mare. Ghidul pesterii este o minunata si inimoasa domnisoara care se numeste, intamplator sau poate predestinat... Carmen Ungur.

Vedere spre Ungurul mare de pe podul spre Ungurul mic (cum spuneam sunt foarte aproape una de alta).

Pe acest perete vertical se poate face alpinism.

Portalul pesterii Ungurul mic si "cascadele" de piatra din interior.

Drumul spre casa, printr-un peisaj rural care iti incalzeste sufletul.

Dovleci decorativi

 De când visez sa fac și eu niște dovleci din materiale textile! De vreo doi ani, așa :) dar eu sunt maestră la amânat lucrurile și pe când sa mă apuc trecea sezonul, adică venea Crăciunul! Și mă apucam de ceva potrivit pentru Crăciun, terminat pe când trecea și Crăciunul. 

Acum am reușit să mă mobilizez, am căutat materiale potrivite la culoare și am cumpărat umplutură pentru perne. I-am lucrat surprinzător de repede și nu mă mai puteam opri, încă unul culoarea asta, încă unul culoarea aia... 

Bluza cu margarete crosetate

 Candva prin vara am gasit un tricou intr-un sh, era in stare foarte buna si de un albastru deschis ca cerul senin al verii. Culoarea asta imi place foarte mult si (mi se pare mie) mi se si potriveste. Bonus, mai era si de la o firma buna :) doar ca era un tricou simplu, cu croi lejer, fara nici un element distinctiv. l-am inhatat repede, ca era doar 3 lei, si m-am gandit ca ii fac eu ceva. 

Ideea nu s-a lasat mult asteptata, cand am ajuns cu el acasa deja stiam ca o sa ii prind in jurul decolteului margarete crosetate, si o sa arate chiar ca o zi de vara :) . Mi-a luat cateva ore bune toata afacerea, adica o saptamana intreaga care 1-2 ore pe zi, seara cand ajungeam acasa, dar eu zic ca a meritat.

Salciua: Huda lui Papara si Cascada Sipote

 Anul acesta nu a fost deloc unul bun pentru noi. Amandoi am continuat sa lucram normal pe intreaga perioada a pandemiei pentru ca nu avem genul de slujbe care se pot desfasura de acasa. Asta a presupus pentru mine naveta, mijloace de transport in comun, interactiune cu multi oameni zi de zi pentru amandoi. Nu, nu ne-am imbolnavit, nu am patit nimic nici noi si nici colegii nostri, nu despre asta vroiam de fapt sa vorbesc. Ne-am limitat mai mult sau mai putin voit iesirile, in primul rand pentru ca evenimentele de vara la care mergeam noi aka festivaluri antice si medievale s-au anulat toate. La inceputul lunii septembrie socrul meu a plecat dintre noi, viata noastra a fost serios data peste cap, implicit am renuntat si la concediul din luna septembrie pentru ca nu mai era momentul potrivit pentru asa ceva. 

Am facut doar o iesire de o zi la munte, la mica distanta pentru ca trebuia sa fim mereu disponibili. La inceputul lunii august cand simteam ca ma sufoc daca mai stau in casa (a se citi apartament) am pornit spre Salciua, o comuna din judetul Alba aflata la o ora si jumatate de Cluj unde am gasit exact ce ne trebuia: mult verde, racoare, apa rece si cristalina. Aproape de sat si accesibila cu masina se gaseste o pestera, Huda lui Papara, in care sotul meu a intrat acum 30 de ani si de atunci tot zice ca ma duce si pe mine :) Se pare ca am intarziat un numar de ani pentru ca pestera nu mai este accesibila, in fata intrarii s-au prabusit stanci de mari dimensiuni iar apa din pestera curge in cascada peste ele. Se poate intra cu echipament adecvat si cu o serioasa pregatire fizica, dar nu e cazul la noi. Ne-am catarat cat am putut sa vedem mai bine intrarea, am fotografiat, am filmat cascada, am stat cateva ore pentru ca era lume putina si ne-am putut bucura de liniste si ne-am intors acasa. Am gasit aici un melcusor ciudat, cu corpul negru, o gramada de plante de in care au florile ca niste ochisori albasti sau ca niste bucatele de cer senin cazute in iarba,si o floare care mie imi place tare mult si creeed (numai cred) ca este o specie de arnica.

Pe drumul de intoarcere am oprit in dreptul Cascadei Sipote de pe celalat mal al Ariesului. Este doar partea inferioara a cascadei, restul nu este vizibil de pe malul acesta. Peste cursul Ariesului, destul de lat in aceasta portiune, apa cascadei este adusa printr-un jgheab suspendat. 

Papusa crosetata

 Daca tot m-am (re)apropiat in ultimul timp de lumea papusilor, mi-am luat inima in dinti si am lucrat o papusica crosetata. Nu am mai pus mana pe croseta de  cativa anisori asa ca a mers destul de incet la inceput, dar greu nu este. Mai greu mi-a fost sa gasesc un tutorial, am ales unul care mi s-a parut mai ok dar a trebuit sa improvizez pentru in mod clar nu iesea ce ar fi trebuit. Gatul e cam lung si capul prea greu de prea mult par :) nici rochita nu e ce ar fi trebuit sa fie, dar totusi mie imi e draga. I-am pus si nume, Blue, se vede clar de ce. 

E facuta din firicele ramase de mult, de la alte proiecte, iar nasturasii folositi au stat candva pe niste bluzite. Parul e ondulat fiindca firul a fost lucrat candva si desirat. E umpluta cu vatelina scoasa dintr-o geaca veche de fas. E a mea si pentru mine e ok asa, pentru ca prea multe se arunca pe planeta asta. Tara noastra mai are pana sa-i ajunga pe altii la capitolul lucruri aruncate, dar parerea mea este ca o situatie materiala mai putin stralucita decat a occidentalilor ii opreste pe multi de la o prea mare risipa. Constiinta si grija pentru mediu nu au ajuns prin prea multe locuri. 

Bosai din banuti aurii

S-au mai adunat banuti in borcanel, asa ca am luat o cutie de conserva, niste dantela si vopsele si am confectionat un bobocel auriu, numai bun de inveselit un coltisor intunecos. 

Tablou cu scoici

Pandemia asta m-a adus intr-un punct in care nu credeam ca o sa ajung, renuntarea la concediul la mare. Adica la Mediterana. De 11 ani, la mare insemna pentru mine la Mediterana. In Grecia nu o sa merg pentru ca dupa ce am vazut cum se face testul Covid nu am de gand sa-l fac de buna voie :( mai aveam posibil Turcia pe lista dar numarul mare de cazuri de acolo si preturile in crestere abrupta m-au facut sa renunt si la varianta asta. Nu am de gand sa platesc sume care nu mi se par rezonabile, si preturile au sarit foarte mult fata de anul trecut. Poate ajung pe la noi, inca nu e nimic sigur, dar nu e acelasi lucru. In primul rand gandul la drumul lung pe drumuri proaste ma darama. 

Asa ca intr-o zi in care m-a apucat nostalgia mi-am amintit ca prin multele cutii, borcane si pungute cu scoici am unele cu o forma speciala, din care am stiut ce o sa fac inca din momentul in care le-am adunat. Pe plaja din Malaga am gasit sparturi de scoici evantai de dimensiuni mari cu marginile finisate de apa, pe care le-am vazut imediat formand margarete. 

Am baituit si lacuit trei bucati de placaj si am lipit scoicile, cu cate o actinie in mijloc, iar coditele si frunzele le-am modelat din sfoara rasucita in doua. Si am obtinut un triptic (intotdeauna mi-a placut genul acesta de tablouri) care imi aminteste de prima mea vizita in Malaga.