Zapada in luna lui marte

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Suzana 

Fotografiile sunt din arhiva personala.

Masca de ghiveci din bidon de tabla

 Noroc cu transformarile creative ca ajung si eu pe la proiectele lasate de ani de zile in paragina! Nu exagerez deloc, materialele sunt pregatite cred ca de vreo 4-5 ani. Nici macar nu mi-a luat mult timp. 

In fiecare an in care am fost in Grecia am adus cate un bidon de 5 litri cu ulei de masline. Am pastrat doua dintre ele (deci mai am unul, da? nu am incheiat proiectul) cand am vazut aceasta idee pe un site strain. Mi s-a parut ceva foarte simplu si de efect. Am cumparat cateva rulori chinezesti, mi-am rugat sotul sa taie si sa indoaie marginea cutiilor, lucru pe care l-a facut rapid, si.... am asteptat. Cativa ani, sa imi vina cheful. Acum doua zile am pus mana pe vopsea, am vopsit maro cutia sa nu se vada scrisul prin spatiile dintre lemnute, nu am folosit grund ca nu aveam la indemana asa ca nu a acoperit foarte bine vopseaua, dar am zis ca o tenta maronie e mai bine decat alb, am lipit cu pistolul cu silicon si asta e tot. Am avut nevoie de mai mult de un rulou, a fost mai complicat cu taiatul pentru ca se desfac atele, dar a iesit ok. 

Floarea din interior e doar pentru sedinta foto, inca nu am stabilit ce planta las acolo pe termen lung. Am nevoie de un ghiveci inalt si ingust pentru ca nu vreau sa plantez direct in cutie. Nu multe flori se simt bine intr-o cutie fara gauri si nu am de gand sa o gauresc pentru ca apa ar ajunge in contact cu lemnul si nu ar rezista mult. Fitosenii 😂😂😂

O scena de poveste - Craiasa Zapezii

Iata si scena cu care particip la Salvam papusi, din start spun ca nu e ce am avut in plan, adica nu e tot ce am avut in plan. Uneori orice faci nu reusesti tot ce ti-ai propus, s-au inghesuit prea multe in ultima vreme si nu am mai avut timp pentru mine si pentru ceea ce imi face placere. 

O vedeti aici pe Craiasa Zapezii in palatul ei cu peretii alcatuiti din viscol si zapada (paturica mea draga cred ca ilustreaza destul de bine acesti pereti), stand in cea mai mare incapere a acestui palat in intregime gol, in mijlocul lacului inghetat cu oglinda sparta in mii de bucatele. Aici la mine nu sta chiar in mijloc, pentru ca nu am nici un suport care sa o tina in picioare. Aici ne spune povestea ca obisnuia sa stea cand era acasa.

Ce nu am mai reusit sa fac a fost sa il imbrac pe Karl, am vrut sa il adaug si pe el in cadru jucandu-se cu bucatile de oglinda, incercand sa alcatuiasca un cuvant. Partea asta ramane la nivel declarativ, el avea impresia ca a uitat o litera si nu stia ce cuvant trebuie sa scrie, dar era convins ca daca ar fi scris cuvantul ar fi scapat de sub vraja Craiesei Zapezii si s-ar fi intors acasa. Nu ni se spune in poveste care este acel cuvant, aveam de gand sa il pun sa scrie primele litere din cuvantul "iubire" pentru ca iubirea l-ar fi scapat de vraja (asa cum s-a si intamplat de fapt). 

Stiu ca mai este timp, dar nu o sa am eu timp deloc maine si poimaine, asa ca am publicat articolul cu doar jumatate de scena de astazi. Sper sa am in curand timp si pentru mine!

Gradina la sfârșit de martie

 Sa nu va așteptați la mare lucru, am o grădină nu prea mare și nu locuim acolo, așa că nu cultivăm mare lucru. Deocamdată, clima fiind destul de rece in apropiere de Cluj, au început să înflorească florile de primăvară cu bulbi. Majoritatea sunt mutate acolo din gradina părinților, deci sunt soiuri vechi, rustice. Mai am și lalele din bulbi cumpărați acum doi ani, sunt curioasa dacă rămân la fel de frumoase sau regresează calitatea florilor. Spun asta pentru că am zambile primite anii trecuți de 8 martie, și doar una mai are inflorescența bogată. La celelalte florile s-au împuținat pe o tijă, arată ca și cele pe care le am de zeci de ani. 

Cam atât am înflorit, o singură tufă de narcise a îndrăznit să înflorească, cele galbene cu floarea bătută sunt cele mai timpurii. Am și câțiva pomișori plantați de un an - doi, încă nu  s-au deschis mugurii și sper sa mai aștepte având în vedere că se anunță îngheț in următoarele săptămâni.

Miercurea fara cuvinte - o parte din orhideele mele

 

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Suzana 

Fotografiile sunt din arhiva personala.

Oglinda - lac inghetat

 Obiectul de mai jos necesita cateva explicatii - in palatul Craiesei zapezii se gaseste un lac inghetat, a carui oglinda a fost sparta in multe cioburi marunte. De altfel acest lac este tot ce se gaseste in palat, in rest este complet gol. Deci, mai jos: lacul, cu oglinda intreaga si cu oglinda sfaramata. Participa la provocarile verzi cu tema recuzita

Lacul este chiar o oglinda, taiata rotund de sotul meu. Tot el a facut rama, a vopsit-o alb cu albastru si nu a fost multumit, i se parea ca lipseste ceva. Acel ceva a fost adaugat de mine, patina aurie. Oglinda are si agatatoare, dar nu se vede in fotografie. Si pentru ca nu era sa ma apuc sa o sparg pentru punerea in scena 🤣 am imprastiat pe suprafata ei niste margele, mai bine zis cristale pentru cusut.

Candele din cutii metalice - noapte instelata

 Am reusit sa ajung la cea de a treia saptamana de transformari creative si anume minim doua! Am executat la propriu doua cutii identice, le aveam de ceva timp gata grunduite dar nu ajungeam nicicum sa fac ceva cu ele. 

Tabla este groasa asa ca am apelat la sotul meu care mi-a dat gaurile cu masina de gaurit. Le-am facut si poza de prezentare alaturi de vopselele folosite (pot sa fac o mica divagatie si sa spun ca ma zgarie pe creier cand aud - tot mai des - vopseluri? Pot, ca sunt la mine acasa si scriu ce vreau 🤣 ma distruge asasinarea limbii romane si refuzul de a te corecta cand ti se spune ca ai gresit). Asaaaa, ne intoarcem la conserve.

Doua straturi de acrilic in interior, doua in exterior si cate un strat de lac lucios, si cam atat. Ah timpii de uscare sunt cel mai greu de indurat, si faptul ca trebuie sa speli pensula de o suta de ori. Prima fotografie este facuta cu blitul, celelalte fara. Culorile reale sunt cele din prima fotografie. Aaaaa, si sa dau din casa 😂pe exterior am vrut sa fie albastru simplu initial, dar din cauza neatentiei m-am trezit ca iesea auriul prin gaurele, asa ca am salvat situatia. Am lasat niste pulbere de stele si la exterior!

In interior par diferite culorile in fotografiile in care am folosit blitul, pentru ca in candela din stanga am pus o "lumanare" cu led, iar in dreapta una reala. 

Miercurea fara cuvinte - violeta africană

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Suzana 

Fotografiile sunt din arhiva personala.

Un personaj prinde contur - Craiasa zapezii

A aparut si personajul din cadrul proiectului  salvam papusi lansat de Rux.

Personajul nu a fost greu de gasit, pentru ca nu aveam multe carti la indemana. Cartile copilariei mele sunt in casa copilariei mele, si ajung acolo doar la sfarsitul saptamanii urmatoare. Aveam la mine basmele lui Andersen, intr-o carte din 1978 care poarta chiar numele acestei povesti: Craiasa zapezii. Cu mana pe inima pot spune ca a fost una din povestile mele preferate, chiar daca au mai fost multe altele pe langa. Stiu ca nu este tocmai un personaj pozitiv, dar de ce, de ne-ce m-a fascinat de mica. 

Am ales o alta papusa, nu mesagerul, pentru ca mie una Codruta mi se pare prea delicata pentru acest rol. I s-ar fi potrivit sa fie Gretchen... dar eu am ales regina. I-am facut hainutele de la zero dintr-un rest de dantela elastica si cateva bucati ramase de la croitul unor perdele (nu ale mele). Le am de atat de mult timp ca nici nu mai stiu de cand si de la cine. Am croit o bluza fara maneci din dantela (e frig la Polul Nord dar Craiasa zapezii nu simte frigul) si  o fusta incretita din doua straturi diferite care se inchide cu o panglica. I-am facut si o pelerina din organza mov, o nuanta de mov parca da o nota mai rece albului 😊. Are si sandale (v-am zis ca nu simte frigul) dar nu se vad de sub fusta. Bijuteriile argintii le avea papusa, numai bine ca se potrivesc la tema. 

Am fotografiat-o pe fundalul vartejurilor unei furtuni de zapada intr-o noapte intunecata, specialitatea ei, povestea ne spune ca apare acolo unde zapada este mai deasa (paturica mea care imi este foarte draga). Personajul a prins contur, abia asteapta sa isi intre in rol si sa se infiripe o poveste.

Nu va uitati la aspectul cartii, am primit-o la 5 ani si a fost citita de nenumarate ori, pentru ca toate povestile din ea mi-au placut la nebunie. Cred ca a fost si imprumutata, mai demult imprumutam multe carti dar de o vreme uita sa se intoarca acasa asa ca am renuntat la acest sport. 

Cratita pentru bucataria papusilor

 Pentru a doua saptamana a transformarilor creative am avut intentia sa folosesc o doza de bere, dar pentru ca ceea ce vreau sa fac presupune decupat si dozele sunt foarte taioase am abandonat deocamdata ideea, pana gasesc manusi de piele suficient de mici sa pot lucra si eu cu ele (deam on) sau poate pana are sotul meu timp sa imi taie el doza 😊. 

Pana atunci m-am reprofilat pe o lumanare pastila. M-am pricopsit cu o raceala urata si pentru ca de trei zile nu prea reusesc sa respir folosesc ulei de menta in candela. Doar asa am supravietuit, mai ales seara si dimineata. Si noaptea cu ulei picurat pe perna. Din fericire il suport, pe majoritatea nu le tolerez. Am cumparat niste lumanari putin mai inalte si invelisul ramas mi s-a parut numai bun pentru o cratita metalica. 

Am scos suportul fitilului si am curatat ceara, am apasat fundul cu manerul unui cutit 🤣🤣ca era cel mai la indemana, sa scot indentatiile existente, am decis ca nu o vopsesc sa fie o cratita de inox, dar am facut o struto-camila si am decorat-o ca pe cratitele emailate cu banda washi. Am taiat doua sarmulite pentru manere si le-am imbracat cu aceeasi banda in mai multe straturi, am lipit manerele si gata! Trebuie sa mai fac si alte modele pentru bucataria Codrutei. Da, Codruta are si o bucatarie, dar este in renovare. Insa vase nu are deloc, asa ca trebuie sa iau masuri ca nu are din manca saracuta.