Miercurea fara cuvinte este gazduita de Carmen
Fotografiile sunr din arhiva personala
M-am grabit sa realizez prima tema a transformarilor creative ale lunii iunie pentru ca imi plac borcanele! In principiu nu conteaza care, dar cele cu forme aparte evident ca sunt preferatele mele. Aveam un asemenea borcan primit de la o colega care stie cu ce ma ocup, Ca e dragut si sigur fac eu ceva cu el. Si am facut (din nou) o casuta de pitici. Prima se poate vedea aici. Nu imi vine sa cred ca au trecut 5 ani de atunci!
Am modelat peretii casutei din lut cu uscare la aer, iar acoperisul este din acelasi lut care imbraca un ghemotoc de staniol, sa aiba volum. Este vopsita cu acrilice si lacuita, ai abia cand am lipit diverse maruntisuri pe ea mi-am dat seama ca iar am lucrat in viteza fara sa fac o fotografie cu borcanul nedecorat. Si cam am postat fotografiile m-am gandit ca ar fi mers ceva mobilier mic-mic in interior, macar un covoras cu o masuta, se vede bine pe geamuri. Ramane ca idee de viitor!
Floricelele le aveam gata lucrate, de fapt fragmente din niste siraguri destramate, primite si ele pentru ca restul s-a destramat complet si cine mi le-a dat nu a intentionat sa le refaca. Nici eu nu pot, nu ma tim ochii pentru asa ceva. Manerul de la usa este un mic nit metalic desprins de pe o pereche de blugi.
Poate ghiveci e cam mult spus, e un butuc care are aproximativ 30 de cm lungime si maxim 8-10 cm diametru. Anul trecut sotul meu a taiat o liana scapata de sub control, o trambita sau luleaua turcului plantata poate de 30 de ani. S-a dovedit ca in partea de jos unde era foarte groasa pentru o liana lemnul este foarte dur, si avea o crapatura pe mijloc. A dat lemnul cu bait pentru ca era deschis la culoare si l-a lacuit, iar in crapatura a pus putin pamant si a plantat muschi si cateva fire de iarba grasa. O tinem in interior, dar am scos-o in iarba sa ii fac fotografia.
Acum trei ani in plină pandemie am fost multe weekenduri la munte. Una din ieșiri a fost la rezervația Scărița Belioara, in județul Alba. Răsfoind fotografiile zilele trecute am găsit câteva făcute de mine din mașină, in care nu am reușit să evit reflexiile. Atunci am considerat că sunt niște imagini mai puțin reușite, dar acum se încadrează perfect în rubrica de astăzi.
Postarea participă la jocul Reflexii în oglinda găzduit de Carmen.
Fotografiile sunt din arhiva personala
Recunosc ca nu am auzit niciodata despre Lorax si copacii mitosi pana cand nu am citit tema provocarilor verzi din aceasta saptamana. Am vizionat filmul vechi si trailerul celui nou si, nu stiu de ce, mi se pare ca nu au prea multe in comun, ca de obicei cand se fac remake-uri. Oricum, mi-a placut foarte mult filmul original. La ce probleme trateaza, nu ii pot spune vechi, e foarte actual
Am ajuns și la ultima provocare creativă a lunii mai, cu tema "fii creativ", pentru care am ales sa fac niște cercei (mica mea obsesie) dintr-o filă de agendă imprimată cu hărți.
Am folosit o filă dintr-o agendă pe care era desenată o hartă. Nici măcar nu a fost agenda mea, cineva a aruncat o agendă folosită și mi-a dat paginile cu hărți. Evident m-am bucurat 😃
Pe ultima sută de metri reușesc să ajung și eu la transformările creative cu rama foto. Am asamblat puzzle-ul creat la o provocare anterioară și l-am înrămat.
Am pățit ceva ciudat cu puzzle-ul, de grijă să nu pierd vreo piesa l-am tăiat pe canapea lângă mine, imediat ce am terminat de tăiat am pus piesele într-o folie și le-am mai scos când l-am asamblat. Totuși am reușit să pierd una. Am căutat peste tot dar nu am gasit-o, așa că am improvizat.
Am lipit piesele pe un carton și am completat cu un nasture fluturaș din lemn unde este piesa lipsă. Nu acoperă perfect dar nici nu intentionam asta.
Am făcut rama din bețe de hârtie, folosind filele unui catalog de cosmetice. Am avut de gând să le vopsesc, apoi mi s-a părut că arată mai interesant nevopsite. Am vrut apoi sa lăcuiesc totul, dar am renunțat și la asta pentru că tot ansamblul s-a deformat puțin din cauza lipiciului. Și cartonul folosit la piese și cel folosit că baza s-au îmbibat cu lipici și s-au umezit, și deși le-am lăsat sub o greutate 24 de ore ceva nu a fost suficient. M-am gândit că lacul ar deformat mai tare totul și am abandonat ideea.
Aveam o floare din sfoară făcută acum mulți ani și m-am gândit că merge bine cu ansamblul cu tenta rustică, așa că am lipit-o într-un colț.