Trandafiri aurii

 Ajung și eu cu întârziere la transformările creative de luna aceasta. La toate temele voi folosi pliante pentru că am o reținere în ce privește cărțile, chiar și cele vechi și incomplete sunt tot cărți, nu mă  îndur să le distrug de tot. Și să fiu sinceră nici revistele, nu mai cumpăr reviste de mult dar cele pe care le am le păstrez, am luat doar ce mă interesa și mă interesează în continuare. Disclaimer 🤣

Am folosit două pagini dintr-un catalog donat de colega de serviciu. Am tăiat fâșii, le-am pliat sa fie mai rezistente, am lipit câte trei sa am suficientă lungime și am pliat fâșiile de hârtie după modelul unui trandafir origami. 

Am vopsit trandafirii cu acrilic nuanța cupru, un singur strat pentru că mi-a plăcut cum se vede dedesubt culoarea hârtiei și am vrut un aspect învechit pentru ei. Sunt patru trandafiri de 2 - 2,5 cm diametru, poate 3 cel mai mare și vor decora o ramă foto/tablou mic din lemn care are și ea nevoie de îmbunătățiri. Când va fi gata o să revin cu produsul finit. 

Clovnul - marionetă

 Când a văzut tema de la salvăm păpuși de săptămâna aceasta, Codruța a început să sară în sus că vrea și ea o marionetă. Atâta a insistat că a trebuit să îi fac neapărat una.

Am cartea asta din 1979, a fost un an bun se pare cu multe cărți publicate. De altfel am foarte multe cărți din colecția aceasta, trebuie să fac într-o zi fotografii cu raftul construit special pentru ele de tata. 

Se vede in ce stare este, aveam 6 ani la apariția ei, in acel an am inceput școala și am învățat să citesc. Cititul a fost o pasiune din primul moment și tot așa a fost și meșteritul unor lucruri micuțe, pe masura mea. Și pasiunea asta o moștenesc tot de la tata, in după amiezile petrecute împreună (și de obicei doar in doi) când vremea era ploioasă sau rece și rămâneam in casă mă învăța să fac diverse lucruri. Tot atunci mi-a dat și cartea aceasta și de-a lungul anilor am citit-o din scoarță în scoarță și am făcut majoritatea obiectelor prezentate în ea. Culmea este că întotdeauna am ocolit marioneta.

Cum trebuia să arate se vede in fotografia de mai sus. Am decupat corpul din cutia de la o lampă solară pentru grădină (eu am pus-o în balcon) și nu a fost cea mai bună opțiune, cartonul este ondulat și nu atât de rigid cum credeam. Dimensiunile mici și probabil lipsa mea de răbdare au făcut din păcate ca membrele sa nu fie manevrabile, deși le-am pus sfoară după schema din carte. Codruța va trebui să se mulțumească cu atât, deocamdată nu mai fac alta. 

Eu zic că este mulțumită totuși de jucăria primită.

Reflexii în oglinda - din goana mașinii

 A trebuit să mă uit la data fotografiilor sa îmi amintesc din ce an sunt, și anume din martie 2019. In vizită în Spania, după o săptămână în apropierea Valenciei am luat un autocar și ne-am dus pentru o altă săptămână în apropiere de Malaga. Multe lucruri ne-au mirat, lucruri foarte normale de altfel dar noi aici avem un altfel de normal, unul alterat. De exemplu, ni s-a spus că drumul din Valencia in Malaga durează 8 ore și exact atât a durat, nici un minut in plus sau in minus. Vorbim de peste 600 km, cu stații intermediare și două opriri de lunga durata. 

Biletele sunt nominale și cu loc, se verifică actul de identitate la urcare, noi le-am luat din timp și am ales primele locuri din dreapta și am avut o vedere foarte buna. Geamurile foarte curate, lucru care iar ne-a mirat. De altfel tot autocarul impecabil, orașele și satele străbătute curate, rar am văzut câte o zonă mai neîngrijită. Peisaje frumoase, verzi la ora aceea, mule flori, multe livezi de citrice și de migdali, zone cu kiwi și smochini, câmpuri cu căpșuni deja copți. Eu am făcut multe fotografii, am filmat pe porțiuni lungi, nu eram prima dată nici în afara țării și nici în Spania dar tot mi se părea fascinat. Mi se pare și acum, de-aia am hotărât să revin la aceste fotografii. 

Mai jos sunt câteva fotografii din Alicante unde a fost o oprire foarte scurtă, nu am avut timp să coborâm. Autocarul mergea cu viteză, așa că nici încadrarea nu e grozava. Cred că m-a fascinat rondul cu flori din centrul orașului pentru că era cred că 20 martie și am aterizat la propriu dintr-un Cluj rece, ploios, cețos și cenușiu la căldură, lumină și flori și verdeață. Subiectul cu lumina trebuie să îl dezvolt altă dată, ar fi câteva lucruri interesante de spus. 

Fotografia de mai sus este a unei clădiri din centrul orașului, presupun că este o clădire cu locuințe pentru că nu am văzut nici p plăcută sau firmă cu vreo inscripție. M-am gândit instantaneu "ce frumos trebuie să fie să locuiești aici". Nu cred că este nevoie să detaliez, la noi locuințele, mai ales cele colective nu au cel mai atrăgător exterior. Dar partea de jos nu se vede foarte bine din cauza reflexiilor din geamul autocarului.

Postarea participă la jocul Reflexii în oglinda găzduit de Carmen.

Miercurea fara cuvinte - un porumbel incredibil de blând

 

Fotografii din arhiva personală

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Suzana

Mini-puzzle

 Noua tema a provocarilor verzi este crearea unui puzzle. Cum domeniul este unul nou pentru mine, sa zicem, adica nu am mai facut un puzzle din mileniul trecut :))))) m-am tot sucit si m-am invartit si am decis sa fac unul mititel dintr-un servetel. 

Nu arata grozav pentru ca nu am avut un carton potrivit, am taiat un dosar folosit si pe partea alba am lipit un servetel cu o imagine rustica, cu o casuta si o moara de vant. 

Am desenat pe spate modelul, nu am unealta speciata pentru embosat dar am incercat cu un pix, nu merge sau merge mult prea greu si am lasat-o balta, am luat o forfecura si am decupat dupa model, destul de stangaci. 

Am ramas cu 72 de piese mititele si amestecate, alta munca sa il recompun, o sa incerc sa il lipesc si sa ii pun un suport dintr-un carton mai gros.

Reflexii in oglindă - apus de soare

 In drumurile noastre săptămânale pe autostradă, la întoarcere întotdeauna venim spre apus și la ora apusului, cu excepția iernii când deja este întuneric. Din dreapta, eu pândesc și fotografiez apusul când văd culori deosebite. 

Aici și în realitate se vedea aproape ca în fotografie, o reflexie puternică în nori și pe deal. 

Inscriu imaginea de mai jos in rubrica  reflexii în oglinda de pe blogul lui Carmen

Narcise din cofraj de ouă

 In sfârșit reușesc să vin cu articolul pentru transformările creative din aprilie, ultima temă, și anume fii creativ. 

Din cofrajul galben care a rămas de la găinușele moțate am făcut două narcise galbene. Părțile laterale au o ușoară ondulație, numai bună pentru petale, și am reușit să tai din bucata care se vede 12 petale. Din părțile înalte de la mijloc am făcut clopotele narciselor și dintr-un rest de la capac staminele. 

Am stat și m-am uitat la ele câteva zile, nehotărâtă dacă sa le vopsesc sau nu. Nu de alta, dar nu mai aveam vopsea galbenă și am zis că nu mai cumpăr materiale, fix galben nu aveam dar am o cutie mărișoară cu vopsele. Până la urmă am cumpărat totuși vopsea și nu regret. Le-am fotografiat nelacuite, nu știu dacă ajung la timp sa fac și asta, înainte să se închidă linkul. 

Mie îmi place ce a ieșit, încă nu am un plan clar ce sa fac cu ele dar florile nu sunt in plus niciodată. Și eu exact mărimea unor narcise naturale.

Miercurea fara cuvinte - forța naturii

 

Fotografii din arhiva personală

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Suzana

Raze de soare

 Au trecut toate sărbătorile ca și când nu ar fi fost, a trecut și Săptămâna Luminată, eu la muncă fiind de marți până vineri nu prea am văzut lumină. Chiar acum mă întreb câte zile au fost însorite, și nu mai știu. 

Doar de sâmbătă îmi amintesc, pentru că am mers la grădină. Dar de zăpăcită ce sunt nu am luat mesagera cu mine, așa că nu apare în fotografii. A fost o zi plină, cu soare și muncă fizică, am doi cireși mititei plini de flori, e primul an în care ar trebui să rodească, mai am un măr și mai mic, care încă nu are flori, dar mă bucur că a supraviețuit secetei de anul trecut. Am găsit în schimb lalele inflorite care se răsfățau in soare. 

Seara, pe drum spre casă, începea să se înnoreze și niște raze se soare se strecurau timide prin nori. Drumul spre casă e lung, durează aproape o oră, așa că soarele a avut timp să trimită și niște sclipiri roșiatice.

Am adunat cu drag razele și sclipirile pentru provocarea lui Rux Colecționând lumini/sclipiri

Caravana - reflexii in oglinda

 In sfarsit m-am mobilizat sa particip si eu la inca o rubrica fixa, sper sa reusesc sa ma si tin de ea. 

Inscriu imaginea de mai jos in rubrica Reflexii in oglinda de pe blogul lui Carmen

Este o imagine de acum 4 ani (deja) din concediul in Turcia. O camila din bronz, parte a unei caravane care decoreaza trotuarul statiunii Evrenseki, in care se reflecta luminile de pe fatada bazarului alaturat. O statiune in care am vazut incredibil (pentru mine, care nu sunt obisnuita cu ea) de multa arta stradala, la tot pasul fotografiam ceva.