Martisoare umbreluta si fluturas

 Din cateva bucatele mici-mici de material si dantela, sarmulite si cateva margelute, am improvizat doua umbrelute, 5 cm cu tot cu maner. Merg purtate ca brose sau pandantive dar pentru ca 1 martie e chiar dupa colt (sper din suflet ca dupa coltul iernii :) le-am adaugat cate un snur si le-am facut martisoare, mai ales ca si ele sunt lucrate tot in culorile martisorului. si pentru ca i se potriveau perfect, una dintre umbrelute i-am imprumutat-o celei mai mici papusi pe care o am, pentru o sedinta foto. 

Fluturasul este lucrat tot in alb-rosu, de fapt rosul este o nuanta de coral, dupa un model exersat deja acum multi ani, am crezut ca nu sa il mai stiu face desi nu e complicat.

Martisoare mini-tablouri

 Martisoare, dar nu chiar de pus in piept, mai degraba pe birou :) 

Au doar 7x7 cm, dar ramele sunt turnate din ipsos si nu sunt chiar asa usoare. Una alba si una neagra, sa testez culorile sa vad care arata mai bine. In cea alba s-a potrivit la fix o mamaruta cusuta pe etamina (mai-mai sa nu mai stiu coase, cred ca nu am cusut de 20 de ani, dar se pare ca e ca mersul pe bicicleta) iar in cea neagra o floricica yo-yo din catifea rosie. Am zis ca anul asta nu mai fac martisoare, dar boala e grea si chiar de tot nu ma pot abtine :) 

Miniaturi

 Am inceput sa prind gustul jucariilor miniaturale :) Pana sa reusesc sa pun pe picioare o diorama completa pentru papusi mai am drum lung, mai ales ca imi lipseste tenacitatea, fac ce imi trece in cap pe moment, nu gandesc o imagine si lucrez pe urma tot sa o pot reproduce. Daaar incet-incet se aduna ele, si la un moment dat o sa am ce sa potrivesc. 

Pana atunci, trei noi creatii, o oglinda cu  raze, o posetuta si doua suporturi de creioane, evident cu creioane colorate in ele. 

Oglinda e de suflet pentru mine, fiindca am oglinjoara aia minuscula de o gramada de ani. A fost partea de sus a unei ascutitori chinezesti si o am din scoala generala, cred ca de prin clasele VII-VIII. Are doar 2,5 cm diametru. Pe vremea aia o ascutitoare chinezeasca era un bun de pret, aveam grija de ea ca de ochii din cap, dar candva pe la terminarea liceului plasticul a cedat si am ramas fara ea. Oglinjoara insa am pastrat-o toti anii astia (nu sunt deloc putini) si acum m-am gandit sa o daruiesc papusilor, le este de mai mare folos decat mie. Am folosit scobitori vopsite cu auriu si o bucatica de snur sutas auriu.

Posetuta rotunda este realizata din capacul unei sticle de suc cu gura larga. Am lipit un carton pe dos si am imbracat totul in piele rosie. Reciclata pot spune, sunt resturi ramase de la croit la o fabrica de incaltaminte. Un snurulet pe margine sa acopar lipitura, o floricica pentru decor si gata posetuta eleganta!

Ultimele pe lista, cele doua suporturi pentru creioane. Sunt taiate dintr-un tubulet ramas de la rola de hartie de la aparatul de incasat cu cardul (nu lucrez eu cu bani, dar lucreaza altii :). Le-am vopsit cu lac de unghii si le-am umplut repede cu creioane colorate. 

Martisoare din scoici

 De cate ori ma duc la mare culeg o multume de scoici. Daca nu gasesc scoici, adun pietricele. Daca nu gasesc nici scoici nici pietricele, e tragedie. Acum doi ani in Turcia era doar nisip... Le tin cu anii prin pungi, dar uneori ma loveste harnicia si incep sa fac cate ceva cu ele. 

Aici am scoici culese in principal din Spania, acolo le-am gasit pe cele mai mari, 5-6 cm in medie, unele mai mari. Martisoarele le-am gandit ca pe niste posibile pandantive, asa incat am ales scoici gasite gata gaurite (fiind mari sunt foarte groase si greu de gaurit) si le-am pus cate un inelus mai maricel. Nu am fotografiat si spatele, se vede putin la unele din ele, l-am vopsit cu albastru intens. Interiorul l-am vopsit cu acrilic alb si l-am decorat cu servetel. Sunt sigilate cu lac pe baza de alcool, pentru aspect si durabilitate. Marginile sunr decorate cu vopsea aurie metalizata. Eu una sunt foarte multumita de ce a iesit!

Jucării handmade

 Anul trecut mi-am cumpărat o păpușă cu articulatii și acum am inceput sa ii fac diverse accesorii. Hăinuțe, mobilier, o gentuță și flori in ghiveci și vază. Sa le luam pe rand :) 

Geanta de blugi e din blugi :) mai precis dintr-o bucata rămasă când mi-am scurtat blugii. Am găsit un tutorial foarte clar pe net și nu mi-a luat mai mult de 10 minute sa o realizeze. Am îmbrăcat o clema de birou in material și i-am pus mânere din elastic rotund. Elasticul era și el bine mersi într-o cutie cu de toate, recuperat din partea de jos a unor geci de fas. Banda decorativa... știu că scrie men's collection pe ea, dar o aveam și pe ea într-o cutiuță și se potrivea la fix. 

 Cele două rochițe sunt făcute foarte simplu din două mâneci de bluze. Bluzele erau din anii de glorie 90, total out of fashion și cu terminații la mâneci numai bune pt rochii/fuste minuscule. Nu au necesitat multă îndemânare, dar a ieșit ceva acceptabil. 

Următoarele la rând au fost ghiveciul și vază, făcute din capacele unui tub de lipici și al unui sirop de tuse. Le-am vopsit cu lac de unghii și am fixat cu silicon florile și frunzele. Trandafirii i-am cumpărat în buchețel pentru că mi-a plăcut culoarea lor iar frunzele de monstera le-am făcut dintr-o hârtie dubioasă, cu aspect de plastic și deja colorată verde. Aveam o coala in casa, habar nu am de când și de unde. 

Patul... la ăsta am muncit ceva. E făcut din carton de la cutii de pizza, cred că de doi ani am comandat pizza și am ținut capacele cutiilor. Am pus cartonul in doua sa fie rigid, am acoperit cu banda decorativa marginile iar la căpătâi am tapițat patul cu tafta. Roz, că e pat de fetiță :) 

Am tăiat salteaua din burete și am croit lenjeria. Pernele și plapuma sunt umplute cu vatelină pentru perne. 

Pomul cu mere de argint

 

Un copacel decorativ, are cam 30 cm inaltime. Povestea e asa: avea soacra mea un brad artificial vechi si cam ciufulit pe care a vrut sa-l arunce. Oameni strangatori, fiul ei si cu mine :) l-am adus acasa si l-am jumulit de tot, din crengile mai mari am facut o coronita (acum vreo doi ani) iar cele mici le-am taiat si mai mici (mi-am rupt degetele) si le-am infipt intr-un glob de polistiren. Globuletele argintii sunt niste bilute din lut facute acum muuulti ani (am vrut sa fac margele cu ele dar erau prea nerotunde asa) si acum le-am gasit utilitatea. Totul asezat intr-o cutie de conserva si fixat cu gips.

Fereastra decorata

 Fereastra asta are un trecut in spate. Nu stiu cat de mult, dar pare cu adevarat veche. Genul acesta de fereastra aveau bunicile mele la casutele lor. Eu am primit-o de la un prieten care a cumparat o casa veche intr-un sat, iar casa avea in curte o... casuta. Era de fapt cuptorul de paine dar avea o incapere mica din paianta in jurul lui. De mult abandonat, totul era in ruine, a fost demolat dar fereastra am cerut-o eu si de la bun inceput am avut ideea conturata cu aspectul ei viitor, dar mi-au trebuit cativa ani sa ma si apuc de ea. Cred ca toata lumea are asemenea proiecte de care te apuci cu elan, le abandonezi, uiti complet de ele, le reiei, nu le termini, le mai lasi cativa ani la dospit. Aha, si e numai jumatate de fereastra :) cealalta urmeaza.

Era deja vopsita maro, eu am dat-o cu ceara si am vopsit cu alb, am curatat albul pe unde era ceara, sotul meu mi-a facut o cutiuta pentru baza in care am fixat aranjamentul in burete de florarie. Florile sunt din hartie, din vremea cand faceam origami, au trecut ceva ani de atunci. 

Decor in alb

 Eu nu fac seturi in general, habar nu am de ce pentru ca de fapt arata foarte bine, dar acum am mai schimbat obiceiurile si m-am dat pe alb. Aveam niste fire primite de la o colega de mestesugit, ea tricoteaza mult si i-au ramas cantitati mai mari sau mai mici de fire cu care nu mai lucreaza. Cum eu fac lucruri micute le-am primit bucuroasa. Printre ele era niste lana alba groasa, cred ca din aia careia ii ziceam candva lana netoarsa. Am decupat doua cercuri pentru coronita din carton si le-am suprapus sa fie mai dur suportul, am adunat de prin casa un glob de polistiren si un con de plastic de la o bobina de ata de croitorie, un con de pin din cele aduse tocmai din Grecia ca sunt mai frumoase decat ale noastre si niste maruntisuri argintii si albastrii pentru decorat. 

Tavita in care am montat aranjamentul este dintr-o tabla zincata groasa, mi-a facut-o sotul meu acum cativa ani si abia acum am ajuns sa o folosesc. 

Scaun reconditionat

 De mult mă uit la mobilierul reconditionat de pe internet și îmi doresc să redau și eu viața unor piese mici și aruncate de alții. Problema cea mai mare este lipsa spațiului de munca, dar acum am găsit un scaun pe care cineva vroia să îl arunce fiind deteriorat și mi-am făcut mâna pe el. 

Modelul este unul nostalgic pentru mine, in casa bunicii mele și în alte case vechi prin care mergeam cu ea in vizită vedeam acest tip de scaun. Cu ocazia asta am aflat că este un model Thonet, nu original evident ci o copie realizată în țară noastră în anii comunismului. 

Așa arăta scaunul când l-am adus acasă: 

Soțul meu l-a dezasamblat și l-a asamblat la loc când a fost gata, în rest am muncit singură și sunt mândră de mine :) 

Am șlefuit toate bucățile, am vopsit cu vopsea acrilica in trei straturi și am îmbrăcat șezutul in brocart. Așa când le înșir nu e mare lucru, dar am muncit la el trei zile pentru că a durat până s-a uscat fiecare strat. 

Pestera Ungurului

 De fapt sunt doua pesteri cu acest nume, Ungurul mare si Ungurul mic. Situate in comuna Suncuius din judetul Bihor, sunt foarte aproape una de alta si surprinzator de accesibile. Adica se poate merge cu masina chiar pana langa pestera, fara sa o faci praf. Langa pestera Ungurul mare exista o parcare, un loc de campare cu cortul, o toaleta cu apa curenta foarte curata, o cabanuta unde gasesti ceva de mancare, ceva dulce, o cafea sau un ceai. Pesterile sunt situate pe celalalt mal al Crisului si se ajunge la ele peste cate un pod metalic suspendat. In ambele pesteri se gasesc formatiuni de stalactite, parca un pic mai spectaculoase in Ungurul mic, dar din pacate in amandoua se vad urmele unor vandalizari serioase. Au fost taiate din greu toate la care s-a putut ajunge.

Aceste pesteri adapostesc si colonii de lilieci, care din pacate erau pe cale de disparitie in urma cu cativa ani, dar acum incet-incet numarul lor incepe sa creasca. 

Au oferit adapost si oamenilor incepand din neolitic, s-au gasit aici numeroase arme si unelte dar si o necropola in pestera Ungurul Mare. 

Este unul din locurile cele mai frumoase din Apuseni in care am fost, o zona care are multe de oferit pe langa cele doua pesteri (daca timpul tine cu noi mai facem o iesire in noiembrie si va mai arat fotografii frumoase) dar pana atunci va las cu imaginile din luna octombrie. 

Mai jos este Crisul Repede cu debitul mult scazut de seceta si imagini din Ungurul Mare. Aceasta pestera este amenajata si se plateste o taxa de intrare, nu mai  retin suma dar nu e mare. Ghidul pesterii este o minunata si inimoasa domnisoara care se numeste, intamplator sau poate predestinat... Carmen Ungur.

Vedere spre Ungurul mare de pe podul spre Ungurul mic (cum spuneam sunt foarte aproape una de alta).

Pe acest perete vertical se poate face alpinism.

Portalul pesterii Ungurul mic si "cascadele" de piatra din interior.

Drumul spre casa, printr-un peisaj rural care iti incalzeste sufletul.