Reflexii in oglinda - salsa de dovlecei

 Am borcanarit din nou, mie una imi place sa pun la borcan pur si simplu de dragul lor, numai timp sa am. Acum chiar e foarte greu cu timpul, dar aveam dovlecei din gradina si cand se fac multi odata ma satur de ei, nu pot manca tot timpul dovlecei. Bonus caldura de la finalul lunii august, cu 29 de grade in apartament numai sa gatesc dovlecei nu imi venea. 

Acum s-a racorit, m-am vazut cu un morman de dovlecei cu care chiar nu mai aveam inspiratie ce sa fac, si am cautat o reteta altfel decat de stiam eu (cu multi ani in urma am incercat si compot si gem si muratura cu dovlecei, dar nu a fost ceva ce sa vreau sa mai fac). Am gasit ceva ce se numeste zucchini salsa, reteta originala se gaseste la o simpla cautare, eu o sa scriu aici cum am facut-o. Nu de alta, dar dar eu rar urmez reteta cu strictete. 

Toate legumele au fost din gradina, asa ca am folosit ce si cat am avut. Baza au fost sase dovlecei de la mediu la mare, doar doi nu au necesitat curatarea de samburi. I-am ras, am adaugat 12 cepe tocate (cat o minge de ping-pong, atat s-au facut), 2 ardei mari taiati cubulete, aproximativ un kilogram si jumatate de rosii taiate cubulete, de la care nu am indepartat pielita (asa zicea reteta), si cativa catei de usturoi. Cu toate astea s-a umplut pana sus o oala de 5 litri. Am pus sare (am gustat pana s-a simtit sarea, dar nu prea tare), cate o lingurita rasa de chimion si turmeric, putin piper si 100 ml otet. Am pus oala pe plita de la aragaz la foc mic, reteta zice ca din momentul in care incepe sa fiarba se lasa intre 45 de minute si o ora, dar eu m-am bazat pe miros si aspect. Cand au inceput sa se inmoaie, dar inainte sa se terciuiasca si sa devina un fel de zacusca, am stins focul si am pus sosul in borcane. Au iesit cele 8 borcane din fotografie (unul este ascuns in spatele celui mare) si inca unul mic, care a plecat de acasa. Ah, și rețeta cerea și zahar dar eu nu suport zaharul in mancare asa că nu am pus.

L-am gustat si ne-a placut, merge pe post de muratura dar mie imi place mai mult decat muratura, care parca in ultimii ani nu mai "aluneca", nu stiu de ce. 

Se vad si reflexiile frumoase, nu-i asa? Chiar daca nu am lustruit tava 😍, trebuie sa se vada, nu de alta dar cu ele ma infatisez la rubrica Reflexii in oglinda găzduită de Carmen.