Betisorul nazdravan - repararea copertilor

 Am o carte peste care timpul a trecut destul de greu. Se numeste Betisorul nazdravan si este cu cativa ani mai in varsta decat mine, nu imi amintesc de cand o am deci probabil aveam 1-2-3 ani cand am primit-o. A fost una dintre cartile favorite ale copilariei mele, este editata la Moscova si are o calitate deosebita a hartiei si a tiparului. A fost citita si rascitita pana a ajuns coperta praf, probalil din aceeasi cauza s-a facut ferfenita si supracoperta, si a mai stat si in podul casei un numar nedefinit de ani, unde au ajuns si niste soricei la ea. Nu mult, se pare ca nu a fost gustoasa. 

Dupa cum se vede, desenele superbe nu au avut de suferit. Dar astazi in sfarsit am avut timp sa ma ocup (partial) de ea, am lipit cotorul si panza copertei si am refacut cum m-am priceput supracoperta. Inca maiam un stoc generos de afise, am luat un afis cu scrisul pe fond alb si l-am potrivit sub supracoperta sa nu se vada, pe cat posibil, decat alb prin gauri. Asta ca sa ramana alb si spatele supracopertei. In mare era o hartie destul de asemanatoare cu cea a supracopertei, cu o grosime medie si lucioasa. Le-am lipit, le-am lasat cu o greutate deasupra si apoi am decupat pe marginea supracopertei. 

Eu sunt chiar multumita de rezultat, mai am de lucru la carte dar sper ca este suficient sa o pot inscrie la transformarile creative ale lunii martie, tema "Carte". Am refacut o supracoperta incat sa nu imi fie frica sa iau cartea in mana, am folosit un afis vechi deci materialul este reciclat, si am reparat si cotorul sa nu se mai desfaca in bucati. Inca mai am mult de lucru la ea, am incercat sa o lipesc acum vreo 40 de ani cu scoci si s-a dovedit a fi o greseala, a lasat niste urme galbene foarte urate si s-a desprins oricum de hartie in timp. Cand m-am apucat de lucru am adunat mai intai o mana de scoci vechi si l-am pus la gunoi.