Reflexii in oglinda - candela dintr-un borcan vechi

 Tema transformarilor creative din aceasta luna mi-a oferit ocazia sa folosesc un borcan din acelea din vremurile comuniste, cand la noi borcanele cu filet erau inexistente. Nu stiu de ce or fi pus interdictie pe asa ceva, dar de fapt era interdictie cam pe toate comoditatile. Cu filet aveam cateva de la maslinele Krinos, odata la un an-doi reusea tata (el era responsabil cu cumparaturile) sa cumpere cate un borcan, si dupa ce mancam maslinele una-doua odata, sa tina mai mult, pastram borcanele ca pe ceva foarte valoros. 

Nici din acestea fara filet nu era usor sa iti aduni, nu se gaseau de cumparat decat cu "ceva" in ele, si de multe ori nu le puteai cumpara daca nu dadeai borcan la schimb. Cel putin in anii 80, de cand tin eu minte lucruri de-astea. Foarte mica fiind nu ma interesau :))) . Si mai aveam si de dus la scoala anual un numar de sticle si borcane, de fapt le duceam la magazinul din sat, ne adunam toti din scoala acolo, si primeam bani pe ele. Un leu pe borcanul de 400 si 2 lei pe cel de 800. Vesnic se suparau mamele ca raman fara borcane, erau esentiale pentru ca "pusul pe iarna" era o necesitate, nu o joaca. In ultimii ani din deceniul 8 in judetul Cluj magazinele erau absolut goale. Borcanele astea le acopeream cu celofan, care si el era greu de procurat, si ungeam gura borcanului cu albus sa se lipeasca celofanul, apoi legam cu ata. Unul tinea degetul, altul lega cat de strans se putea. Apropo de celofa, cand eram in clasa a VI-a, in 86, am fost in excursie cu scoala la Bucuresti si trecand pe langa un magazin am vazut coada. Ne-am asezat cu totii la coala, peste 30 de copii si profesori, si apoi am intrebat "ce se da". Chiar asa, nu ce se vinde. Se dadea celofan, 4 coli de persoana, pliculete cu scortisoara si ciocolata chinezeasca de 50 de grame, tot 4 de persoana. Am cumparat de toate si ne-am dus frumos acasa din excursie cu celofan si scortisoara. Ciocolata nu ne-a tinut atat :))))

Am avut peste 100 de asemenea borcane, am salvat vreo 30 maxim, restul le-a aruncat mama dupa ce au aparut cele cu capac si a avut destule, undeva prin 2000. Am facut diverse organizatoare cu ele, a avut Rux o tema ofertanta, "borcanase dragalase", si o singura candela daca bine tin minte. Asadar, candela de astazi a dat o noua viata unui asemenea borcan, si a oferit si niste reflexii in oglinda foarte bine-venite. Am folosit vopsea de creta aplicata cu buretele, de aceea are acest aspect cu buburuze, iar pentru fereastra am decupat o frunza din hartie, am udat-o si am fixat-o asa pe borcan, dara sa fie nevoie de lipici. Dupa vopsire a fost asa de bine lipita ca abia am scos-o, cu cate un pic din margini, pentru ca vopseaua a format o pelicula.