Am vazut undeva un tutorial care prezenta o tava micuta dintr-o oglinda cu marginea din perle, si mi s-a infipt in creier. Mi-am rugat sotul sa imi taie o oglina rotunda, a iesit una de 16 cm diametru, iar eu am pus mana pe un sirag de perle si un fir argintiu metalizat si m-am pus pe impletit.
Am lipit siragul pe marginea oglinzii, din trei perle mai marisoare i-am facut picioruse, si gata tavita!
Imi place sa folosesc acest material, chiar daca nu lucrez prea des cu el. In toamna am lucrat aceste doua boluri pentru maruntisuri, vide-poche, folosind doua frunze de vita de vie. Sunt destul de mari in diametru, in jur de 15 cm, cat de subtiri am indraznit, adica vreo 2 mm ca vreau sa fie si rezistente. Am eu marota asta, sa ma tina lucrurile 100 de ani, si tot ce lucrez trebuie sa fie cat mai trainic, sa nu se dezmembreze. Din cauza asta cand lucrez cu materiale textile cos nu lipesc, si evit materialele care se degradeaza usor.
Deeeci, reteta e asa: doua frunze proaspete, lut intins in foaie cu sucitorul, frunzele presate pe deasupra tot cu sucitorul sa se imprime bine conturul si nervurile, taiat pe conturul frunzei cu un cutit ascutit (partea asta pune nervii la incercare pentru ca au foarte multe neregularitati). Indepartat frunzele, dat forma cum doreste fiecare si sprijinit bolurile pe ceva care sa le mentina forma. Eu am folosit staniol in mai multe straturi si modelat in forma de cuibar :) Dupa uscare am slefuit marginile cu un smirghel fin si le-am vopsit.
Nu am lucrat de mult bijuterii, dar migalitul la martisoare mi-a deschis pofta :) asa ca am aruncat o privire prin cutiile/pungile cu chestii de reciclat. Mi-au atras atentia semintele de fistic asa ca am luat o mana si am facut o mica brosa, aproximativ 5 cm diametru, pe care am pictat-o cu alb si mov iar la final mie mi se pare ca arata ca o floare de lotus. Practic un lotus din lemn, pentru ca cojitele de fistic sunt lemnoase.
Am lucrat-o acum o saptamana, asa ca i-am pus si un snur de martisor, insa numai temporar. Pe spate are ac de brosa.
Din cateva bucatele mici-mici de material si dantela, sarmulite si cateva margelute, am improvizat doua umbrelute, 5 cm cu tot cu maner. Merg purtate ca brose sau pandantive dar pentru ca 1 martie e chiar dupa colt (sper din suflet ca dupa coltul iernii :) le-am adaugat cate un snur si le-am facut martisoare, mai ales ca si ele sunt lucrate tot in culorile martisorului. si pentru ca i se potriveau perfect, una dintre umbrelute i-am imprumutat-o celei mai mici papusi pe care o am, pentru o sedinta foto.
Martisoare, dar nu chiar de pus in piept, mai degraba pe birou :)
Au doar 7x7 cm, dar ramele sunt turnate din ipsos si nu sunt chiar asa usoare. Una alba si una neagra, sa testez culorile sa vad care arata mai bine. In cea alba s-a potrivit la fix o mamaruta cusuta pe etamina (mai-mai sa nu mai stiu coase, cred ca nu am cusut de 20 de ani, dar se pare ca e ca mersul pe bicicleta) iar in cea neagra o floricica yo-yo din catifea rosie. Am zis ca anul asta nu mai fac martisoare, dar boala e grea si chiar de tot nu ma pot abtine :)
Am inceput sa prind gustul jucariilor miniaturale :) Pana sa reusesc sa pun pe picioare o diorama completa pentru papusi mai am drum lung, mai ales ca imi lipseste tenacitatea, fac ce imi trece in cap pe moment, nu gandesc o imagine si lucrez pe urma tot sa o pot reproduce. Daaar incet-incet se aduna ele, si la un moment dat o sa am ce sa potrivesc.
Pana atunci, trei noi creatii, o oglinda cu raze, o posetuta si doua suporturi de creioane, evident cu creioane colorate in ele.
Oglinda e de suflet pentru mine, fiindca am oglinjoara aia minuscula de o gramada de ani. A fost partea de sus a unei ascutitori chinezesti si o am din scoala generala, cred ca de prin clasele VII-VIII. Are doar 2,5 cm diametru. Pe vremea aia o ascutitoare chinezeasca era un bun de pret, aveam grija de ea ca de ochii din cap, dar candva pe la terminarea liceului plasticul a cedat si am ramas fara ea. Oglinjoara insa am pastrat-o toti anii astia (nu sunt deloc putini) si acum m-am gandit sa o daruiesc papusilor, le este de mai mare folos decat mie. Am folosit scobitori vopsite cu auriu si o bucatica de snur sutas auriu.
De cate ori ma duc la mare culeg o multume de scoici. Daca nu gasesc scoici, adun pietricele. Daca nu gasesc nici scoici nici pietricele, e tragedie. Acum doi ani in Turcia era doar nisip... Le tin cu anii prin pungi, dar uneori ma loveste harnicia si incep sa fac cate ceva cu ele.
Aici am scoici culese in principal din Spania, acolo le-am gasit pe cele mai mari, 5-6 cm in medie, unele mai mari. Martisoarele le-am gandit ca pe niste posibile pandantive, asa incat am ales scoici gasite gata gaurite (fiind mari sunt foarte groase si greu de gaurit) si le-am pus cate un inelus mai maricel. Nu am fotografiat si spatele, se vede putin la unele din ele, l-am vopsit cu albastru intens. Interiorul l-am vopsit cu acrilic alb si l-am decorat cu servetel. Sunt sigilate cu lac pe baza de alcool, pentru aspect si durabilitate. Marginile sunr decorate cu vopsea aurie metalizata. Eu una sunt foarte multumita de ce a iesit!
Anul trecut mi-am cumpărat o păpușă cu articulatii și acum am inceput sa ii fac diverse accesorii. Hăinuțe, mobilier, o gentuță și flori in ghiveci și vază. Sa le luam pe rand :)
Geanta de blugi e din blugi :) mai precis dintr-o bucata rămasă când mi-am scurtat blugii. Am găsit un tutorial foarte clar pe net și nu mi-a luat mai mult de 10 minute sa o realizeze. Am îmbrăcat o clema de birou in material și i-am pus mânere din elastic rotund. Elasticul era și el bine mersi într-o cutie cu de toate, recuperat din partea de jos a unor geci de fas. Banda decorativa... știu că scrie men's collection pe ea, dar o aveam și pe ea într-o cutiuță și se potrivea la fix.
Cele două rochițe sunt făcute foarte simplu din două mâneci de bluze. Bluzele erau din anii de glorie 90, total out of fashion și cu terminații la mâneci numai bune pt rochii/fuste minuscule. Nu au necesitat multă îndemânare, dar a ieșit ceva acceptabil.
Următoarele la rând au fost ghiveciul și vază, făcute din capacele unui tub de lipici și al unui sirop de tuse. Le-am vopsit cu lac de unghii și am fixat cu silicon florile și frunzele. Trandafirii i-am cumpărat în buchețel pentru că mi-a plăcut culoarea lor iar frunzele de monstera le-am făcut dintr-o hârtie dubioasă, cu aspect de plastic și deja colorată verde. Aveam o coala in casa, habar nu am de când și de unde.
Patul... la ăsta am muncit ceva. E făcut din carton de la cutii de pizza, cred că de doi ani am comandat pizza și am ținut capacele cutiilor. Am pus cartonul in doua sa fie rigid, am acoperit cu banda decorativa marginile iar la căpătâi am tapițat patul cu tafta. Roz, că e pat de fetiță :)
Am tăiat salteaua din burete și am croit lenjeria. Pernele și plapuma sunt umplute cu vatelină pentru perne.
Fereastra asta are un trecut in spate. Nu stiu cat de mult, dar pare cu adevarat veche. Genul acesta de fereastra aveau bunicile mele la casutele lor. Eu am primit-o de la un prieten care a cumparat o casa veche intr-un sat, iar casa avea in curte o... casuta. Era de fapt cuptorul de paine dar avea o incapere mica din paianta in jurul lui. De mult abandonat, totul era in ruine, a fost demolat dar fereastra am cerut-o eu si de la bun inceput am avut ideea conturata cu aspectul ei viitor, dar mi-au trebuit cativa ani sa ma si apuc de ea. Cred ca toata lumea are asemenea proiecte de care te apuci cu elan, le abandonezi, uiti complet de ele, le reiei, nu le termini, le mai lasi cativa ani la dospit. Aha, si e numai jumatate de fereastra :) cealalta urmeaza.
Era deja vopsita maro, eu am dat-o cu ceara si am vopsit cu alb, am curatat albul pe unde era ceara, sotul meu mi-a facut o cutiuta pentru baza in care am fixat aranjamentul in burete de florarie. Florile sunt din hartie, din vremea cand faceam origami, au trecut ceva ani de atunci.
