O zi - două anotimpuri

 In zona mea in sâmbăta Floriilor se merge la cimitir cu flori și ramuri de salcie. De fapt acum mai puțină lume duce crenguțe de salcie, se găsesc greu acum. Pe lângă satul meu trece Arieșul și înainte de 1990 malurile erau mărginite de bercuri, după 90 le-au tăiat oamenii habar nu am de ce, acum rar mai vezi o salcie pe acolo. Așa o frenezie generală era, toți bărbații tineri mergeau cu câteva zile înainte după mâțișori. Mai puțini aveau flori in grădină la vremea asta, acum situația s-a inversat, majoritatea au flori dar am pierdut natura sălbatică.

Așa că sâmbătă de dimineață am urcat în mașină și am plecat spre cele două localități în care locuiesc mamele noastre, din fericire apropiate una de alta, 40 și 60 de km de noi. Majoritatea drumului este pe autostradă, eu stând în dreapta uneori fac fotografii. După cum se vede, drumul era mărginit de zăpadă. Asta de la Cluj până în Cheile Turzii, autostrada A3 trece destul de aproape de ele. Mai încolo era alt anotimp, totul verde. 

M-am jucat puțin cu camera prin gradina, sezonul acesta când totul prinde viață, natura e plină de promisiuni și speranțe a fost întotdeauna preferatul meu. Poate și pentru că m-am născut primăvara.

Trandafiri din cofraj de ouă

 Încă nu e luna florilor, nu-i așa, luna mai este florar, și totuși azi e sărbătoarea Floriilor. O sărbătoare extrem de veche, posibil cu rădăcini în neolitic, dar știm sigur că o sărbătoreau și romanii. Floralia era sărbătoarea zeitei Flora, și se ținea la sfârșitul lunii aprilie. 

Am profitat de bunavointa fetelor sa inscriu articolul pe doua bloguri, la provocari verzi si la transformari creative.

Pentru tema din aprilie aveam deja un proiect început, așa că am găsit momentul optim să îl finalizez. Am folosit două tipuri de cofraj așa că am două tipuri de trandafiri, cei doi pe care ii aveam făcuți sunt din cofraj pentru 30 de ouă, ceilalți din cel de mai jos: 

Iata-i și pe cei doi deja existenți:

După două straturi de acrilic, o conturare a petalelor cu culoarea cuprului și un strat de lac, au ajuns să arate așa: 

Intentionat am lasau vopseaua usor neuniforma, cu goluri, ca sa aiba un aspect vintage. 

Codruța s-a grăbit să îl înhațe pe primul și să se așeze pentru o fotografie, apoi s-a hotărât să schimbe fundalul, parcă nu îi ieșea rochița suficient de bine in evidență. 

Să vă arăt toată pleiada, chiar dacă deconspir articolul următor. Da, se vede și coșulețul, dar așa de bine arată așezați acolo... Încă nu am hotărât ce o sa fac cu ei, cel puțin unul va deveni broșă. Și-au schimbat foarte mult textura după vopsire, din gros, moale și pufos cum era cartonul a devenit subțire și tare, seamănă acum cu trandafirii din porțelan. Când am văzut cum au devenit mi s-a părut că ar merge foarte bine pentru o broșă, dar cred că i-ar mai trebui și niște frunzulițe.

Abia acum cand am postat am vazut ca smechera de Codruta nu mi-a restituit trandafirul cu care s-a fotografiat, sunt sapte de toti. Asta e, i-l las sa si-l faca palarie 😂

Iepurași din carton de ouă

 Pentru transformările creative ale lunii aprilie Mihaela ne provoacă să realizăm obiecte din cartoanele de la ouă. Un material foarte potrivit pentru că deja ai papier mache sau pasta de hârtie gata prelucrată. Prima temă este realizarea unui animal sau personaj și bântuind pe net in căutare de inspirație am găsit un model de iepurași din care am făcut nu unul, ci de-a dreptul patru.

Nu m-am putut mulțumi de data aceasta cu o singură fotografie, așa că i-am așezat pe unii dintre ei lângă două ouă. Cel cu floare este făcut de mine, oul golit de conținut și decorat cu servetel, a mai fost prezentat pe blog. Cel roșu este tot un ou real golit de conținut pe care l-am cumpărat de la un târg de Paști in Cluj, când eram studenta, long time ago. Țin minte că era standul unei doamne tinere și amabile, artist plastic. Este cel mai vechi ou pe care îl am, a supraviețuit drumului de la cămin acasă și mutatului in două orașe, vreme de 30 de ani.

Privind verdele și florile mă mai incalzesc, măcar sufletește pentru că la mine ninge a treia zi consecutiv și se depune zăpada. E vânt și 1 grad afară, cam la fel a fost și în ianuarie. 

Miercurea fara cuvinte - iarna - din nou

 

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Suzana 

Fotografiile sunt din arhiva personala.

Rochita albastrea

 E prima zi din aprilie, lună în care se trezește natura la viață. Nu întâmplător săptămâna viitoare sunt Floriile. Pentru a marca aceste evenimente, Rux ne-a propus un șirag de provocări inspirate de un desen animat dedicat florilor: Lidia in jurul lumii. Recunosc că nu știam desenele, au fost ani in care împrejurările au făcut să fiu în preajma unui televizor doar in weekend așa că nu le-am văzut, dar le-am găsit și am început să le urmăresc acum. 

O vedeți aici pe muza mea Codruța într-o rochiță albastră 👗inspirată de... albăstrele. Îmi place albastrul, îmi plac și albăstrelele, iar modelul rochiței era deja în proiect. Ideea mea era ceva inspirat din anii 50, prin topul strâmt și fusta amplă ca și prin linia decolteului sper că am reușit. 

Albăstrelele de cultură nu sunt doar albastre chiar dacă asta sună ciudat, sunt și albe și roz. Mi s-a părut mai interesant sa conturez bordurile cu alb, iar fusta se termină cu colțișori, ca și petalele albastrelelor. 

I-am făcut și o pălărioară asortată, la care am adăugat o fundiță cu niște floricele, am incaltat-o cu sandalute roșii, iar pentru ședința foto Codruța a înhățat și gentuța roșie decorată cu o floare. 

Nu mă întrebați de de simbol că nu știu, nici google nu m-a convins, știu doar că albastrul mi se pare o culoare liniștitoare. In trecut, inclusiv în antichitate, se folosea mult la îmbrăcăminte pentru că era mai ușor de obținut decât alte culori.

Elementul reciclat este firul, face parte din familia ghemelor de PNA rămase de la cusut in cruciulițe acum vreo 30 de ani. 

Deocamdată nu am și fotografii cu Codruța in picioare, s-ar fi văzut mai bine rochița dar nu am reușit să o conving să stea în picioare. Trebuie să caut un suport neapărat, văd că nu ne înțelegem altfel. 

Zapada in luna lui marte

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Suzana 

Fotografiile sunt din arhiva personala.

Masca de ghiveci din bidon de tabla

 Noroc cu transformarile creative ca ajung si eu pe la proiectele lasate de ani de zile in paragina! Nu exagerez deloc, materialele sunt pregatite cred ca de vreo 4-5 ani. Nici macar nu mi-a luat mult timp. 

In fiecare an in care am fost in Grecia am adus cate un bidon de 5 litri cu ulei de masline. Am pastrat doua dintre ele (deci mai am unul, da? nu am incheiat proiectul) cand am vazut aceasta idee pe un site strain. Mi s-a parut ceva foarte simplu si de efect. Am cumparat cateva rulori chinezesti, mi-am rugat sotul sa taie si sa indoaie marginea cutiilor, lucru pe care l-a facut rapid, si.... am asteptat. Cativa ani, sa imi vina cheful. Acum doua zile am pus mana pe vopsea, am vopsit maro cutia sa nu se vada scrisul prin spatiile dintre lemnute, nu am folosit grund ca nu aveam la indemana asa ca nu a acoperit foarte bine vopseaua, dar am zis ca o tenta maronie e mai bine decat alb, am lipit cu pistolul cu silicon si asta e tot. Am avut nevoie de mai mult de un rulou, a fost mai complicat cu taiatul pentru ca se desfac atele, dar a iesit ok. 

Floarea din interior e doar pentru sedinta foto, inca nu am stabilit ce planta las acolo pe termen lung. Am nevoie de un ghiveci inalt si ingust pentru ca nu vreau sa plantez direct in cutie. Nu multe flori se simt bine intr-o cutie fara gauri si nu am de gand sa o gauresc pentru ca apa ar ajunge in contact cu lemnul si nu ar rezista mult. Fitosenii 😂😂😂

O scena de poveste - Craiasa Zapezii

Iata si scena cu care particip la Salvam papusi, din start spun ca nu e ce am avut in plan, adica nu e tot ce am avut in plan. Uneori orice faci nu reusesti tot ce ti-ai propus, s-au inghesuit prea multe in ultima vreme si nu am mai avut timp pentru mine si pentru ceea ce imi face placere. 

O vedeti aici pe Craiasa Zapezii in palatul ei cu peretii alcatuiti din viscol si zapada (paturica mea draga cred ca ilustreaza destul de bine acesti pereti), stand in cea mai mare incapere a acestui palat in intregime gol, in mijlocul lacului inghetat cu oglinda sparta in mii de bucatele. Aici la mine nu sta chiar in mijloc, pentru ca nu am nici un suport care sa o tina in picioare. Aici ne spune povestea ca obisnuia sa stea cand era acasa.

Ce nu am mai reusit sa fac a fost sa il imbrac pe Karl, am vrut sa il adaug si pe el in cadru jucandu-se cu bucatile de oglinda, incercand sa alcatuiasca un cuvant. Partea asta ramane la nivel declarativ, el avea impresia ca a uitat o litera si nu stia ce cuvant trebuie sa scrie, dar era convins ca daca ar fi scris cuvantul ar fi scapat de sub vraja Craiesei Zapezii si s-ar fi intors acasa. Nu ni se spune in poveste care este acel cuvant, aveam de gand sa il pun sa scrie primele litere din cuvantul "iubire" pentru ca iubirea l-ar fi scapat de vraja (asa cum s-a si intamplat de fapt). 

Stiu ca mai este timp, dar nu o sa am eu timp deloc maine si poimaine, asa ca am publicat articolul cu doar jumatate de scena de astazi. Sper sa am in curand timp si pentru mine!

Gradina la sfârșit de martie

 Sa nu va așteptați la mare lucru, am o grădină nu prea mare și nu locuim acolo, așa că nu cultivăm mare lucru. Deocamdată, clima fiind destul de rece in apropiere de Cluj, au început să înflorească florile de primăvară cu bulbi. Majoritatea sunt mutate acolo din gradina părinților, deci sunt soiuri vechi, rustice. Mai am și lalele din bulbi cumpărați acum doi ani, sunt curioasa dacă rămân la fel de frumoase sau regresează calitatea florilor. Spun asta pentru că am zambile primite anii trecuți de 8 martie, și doar una mai are inflorescența bogată. La celelalte florile s-au împuținat pe o tijă, arată ca și cele pe care le am de zeci de ani. 

Cam atât am înflorit, o singură tufă de narcise a îndrăznit să înflorească, cele galbene cu floarea bătută sunt cele mai timpurii. Am și câțiva pomișori plantați de un an - doi, încă nu  s-au deschis mugurii și sper sa mai aștepte având în vedere că se anunță îngheț in următoarele săptămâni.

Miercurea fara cuvinte - o parte din orhideele mele

 

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Suzana 

Fotografiile sunt din arhiva personala.