Miercurea fara cuvinte - lalele pe străzile orașului

 

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Suzana

Fotografiile sunt din arhiva personală 

Ouă de rață decorate cu șervețel

 Oușoarele de mai jos sunt de la 🦆🦆 🦆 ingrijite si iubite de Greenzonelife. Si spre rusinea mea sunt de mult decorate, nici nu mai stiu de cand, dar nu am apucat sa le prezint. Vopsite alb, decorate cu modele maruntele si potrivite Sarbatorilor Pascale, stropite, lacuite, cu margelute (stiu, margelutele scot in evidenta faptul ca nu sunt chiar unde ar fi trebuit gaurite) si cu panglicute/fire de ata pentru a putea fi agatate. Fiecare ou are decorate ambele fete si sunt 10 oua, dar ca sa nu incarc articolul am fotografiat doar cateva pentru ca sunt cate 2-3 decorate cu acelasi model. 

Si mai am tot de la ea multe oua verzui, oua de gasca si unul de strut (nu, struti nu creste 😊) dar cumva m-am tot impiedicat de lipsa de timp si de indecizii, nu stiu ce sa aleg pentru ele. Cel de strut am hotarat intr-un final cum il fac, ramane de vazut daca reusesc sa il termin astazi. 

Aaa... daca sunt golite de continut, adica niste coji pe care toata lumea le arunca, zic ca le pot numi reciclate, nu? 🤣🤣🤣

Coșulețul găinușa moțată

 Dupa ce am vazut la Rux gainusa motata am hotarat ca imi fac si eu una, prea era frumoasa. Si din una am ajuns sa fac doua, doar cofrajul are doua capete. Ah, si am uitat ca si ea a numit-o motata, am vazut doar cand am intrat sa copiez linkul. Cuvantul mi-a venit spontan in minte, asa o vad eu cu creasta aia mare si frumoasa, asa ca nu mai modific. 

A fost usor de facut si imi place foarte mult, imi plac foarte tare gainile si puisorii. Am si niste povesti in spate, cu doi cocosi, unul Rhode Island, un exemplar superb, si unul liliput, care au sfarsit in oala in ciuda rugamintilor mele, eu una nu am vrut categoric sa mananc si din cauza plansetelor mele nu a mai mancat nimeni. Of, doua povesti cu final trist nu e cazul sa le insir aici. 

La a doua gainusa nu am avut la indemana cabinuta foto si nici rabdare sa astept, asa ca am facut fotografia pe birou si nu in cea mai buna lumina. Nu le-am vopsit ca mi se pare perfect galbenul cartonului, nici nu le-am lacuit (deocamdata), iar pentru cioc si creasta am folosit lac de unghii pentru ca nu mai am acrilic rosu. Oricat m-am straduit sa le inchid pliscul, gainusele mele sunt guralive 😂

A doua are un singur ou pentru ca din nou atat am avut la indemana, e primit de la cineva care a sarbatorit deja Pastile saptamana trecuta. Asa-i ca e frumos oul? L-a vopsit cu coji de ceapa (asa iese cu ceapa alba, ma rog aia alba a noastra soiul taranesc, nu astea din magazin albe ca hartia) si cu frunzulite legate cu sacul in care au fost cartofi. 

Coșuleț pentru ouă

 Am reușit în sfârșit să apar și cu coșulețul pentru ouă făcut din cofraj de ouă 😄. E făcut de câteva zile bune, l-ați văzut de altfel la postarea cu trandafirii, dar acum vin să explic ce și cum. 

Cofrajele pentru ouă sunt foarte dispensabile, aproape toată lumea le aruncă. Mergând spre casă de la autobuz trec pe lângă un magazin unde mereu văd cofraje din cele mari, pentru 30 de ouă, puse în teancuri imense pe terasă pentru a fi aruncate. Așa că m-am bucurat ideea Mihaelei de a le propune pentru refolosire in cadrul transformărilor creative. 

Rux a lansat provocarea de a realiza un cos sau cuib pascal, evident tot din materiale reciclate. 

Coșulețul de mai jos este realizat dintr-un cofraj pentru șase ouă căruia i-am tăiat capacul. 

L-am vopsit cu două straturi de acrilic, i-am accentuat marginile cu puțin sclipici auriu, chiar dacă nu sunt eu mare fan sclipici parcă era prea plat nedecorat. Ca mâner am folosit o cordeluță care se potrivea la culoare. As fi vrut ceva auriu dar nu am găsit nimic prin casă, nici măcar un carton suficient de lung și flexibil. Cordeluta am primit-o "că faci tu ceva cu ea", pare din silicon și avea un elastic la spate. Am scos elasticul și am lipit capetele, am scuturat-o și am invartit-o și a rezistat. 

Ouăle din coșuleț sunt decorate acum mai multi ani, toate sunt ouă de găină golite de conținut.

A da, am tăiat vârful turnulețelor din mijloc pentru că erau prea înalte și așa am loc sa mai pun floricele sau crenguțe pentru decor.

Miercurea fara cuvinte - floare albastră

 

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Suzana

Fotografiile sunt din arhiva personală 

O zi - două anotimpuri

 In zona mea in sâmbăta Floriilor se merge la cimitir cu flori și ramuri de salcie. De fapt acum mai puțină lume duce crenguțe de salcie, se găsesc greu acum. Pe lângă satul meu trece Arieșul și înainte de 1990 malurile erau mărginite de bercuri, după 90 le-au tăiat oamenii habar nu am de ce, acum rar mai vezi o salcie pe acolo. Așa o frenezie generală era, toți bărbații tineri mergeau cu câteva zile înainte după mâțișori. Mai puțini aveau flori in grădină la vremea asta, acum situația s-a inversat, majoritatea au flori dar am pierdut natura sălbatică.

Așa că sâmbătă de dimineață am urcat în mașină și am plecat spre cele două localități în care locuiesc mamele noastre, din fericire apropiate una de alta, 40 și 60 de km de noi. Majoritatea drumului este pe autostradă, eu stând în dreapta uneori fac fotografii. După cum se vede, drumul era mărginit de zăpadă. Asta de la Cluj până în Cheile Turzii, autostrada A3 trece destul de aproape de ele. Mai încolo era alt anotimp, totul verde. 

M-am jucat puțin cu camera prin gradina, sezonul acesta când totul prinde viață, natura e plină de promisiuni și speranțe a fost întotdeauna preferatul meu. Poate și pentru că m-am născut primăvara.

Trandafiri din cofraj de ouă

 Încă nu e luna florilor, nu-i așa, luna mai este florar, și totuși azi e sărbătoarea Floriilor. O sărbătoare extrem de veche, posibil cu rădăcini în neolitic, dar știm sigur că o sărbătoreau și romanii. Floralia era sărbătoarea zeitei Flora, și se ținea la sfârșitul lunii aprilie. 

Am profitat de bunavointa fetelor sa inscriu articolul pe doua bloguri, la provocari verzi si la transformari creative.

Pentru tema din aprilie aveam deja un proiect început, așa că am găsit momentul optim să îl finalizez. Am folosit două tipuri de cofraj așa că am două tipuri de trandafiri, cei doi pe care ii aveam făcuți sunt din cofraj pentru 30 de ouă, ceilalți din cel de mai jos: 

Iata-i și pe cei doi deja existenți:

După două straturi de acrilic, o conturare a petalelor cu culoarea cuprului și un strat de lac, au ajuns să arate așa: 

Intentionat am lasau vopseaua usor neuniforma, cu goluri, ca sa aiba un aspect vintage. 

Codruța s-a grăbit să îl înhațe pe primul și să se așeze pentru o fotografie, apoi s-a hotărât să schimbe fundalul, parcă nu îi ieșea rochița suficient de bine in evidență. 

Să vă arăt toată pleiada, chiar dacă deconspir articolul următor. Da, se vede și coșulețul, dar așa de bine arată așezați acolo... Încă nu am hotărât ce o sa fac cu ei, cel puțin unul va deveni broșă. Și-au schimbat foarte mult textura după vopsire, din gros, moale și pufos cum era cartonul a devenit subțire și tare, seamănă acum cu trandafirii din porțelan. Când am văzut cum au devenit mi s-a părut că ar merge foarte bine pentru o broșă, dar cred că i-ar mai trebui și niște frunzulițe.

Abia acum cand am postat am vazut ca smechera de Codruta nu mi-a restituit trandafirul cu care s-a fotografiat, sunt sapte de toti. Asta e, i-l las sa si-l faca palarie 😂

Iepurași din carton de ouă

 Pentru transformările creative ale lunii aprilie Mihaela ne provoacă să realizăm obiecte din cartoanele de la ouă. Un material foarte potrivit pentru că deja ai papier mache sau pasta de hârtie gata prelucrată. Prima temă este realizarea unui animal sau personaj și bântuind pe net in căutare de inspirație am găsit un model de iepurași din care am făcut nu unul, ci de-a dreptul patru.

Nu m-am putut mulțumi de data aceasta cu o singură fotografie, așa că i-am așezat pe unii dintre ei lângă două ouă. Cel cu floare este făcut de mine, oul golit de conținut și decorat cu servetel, a mai fost prezentat pe blog. Cel roșu este tot un ou real golit de conținut pe care l-am cumpărat de la un târg de Paști in Cluj, când eram studenta, long time ago. Țin minte că era standul unei doamne tinere și amabile, artist plastic. Este cel mai vechi ou pe care îl am, a supraviețuit drumului de la cămin acasă și mutatului in două orașe, vreme de 30 de ani.

Privind verdele și florile mă mai incalzesc, măcar sufletește pentru că la mine ninge a treia zi consecutiv și se depune zăpada. E vânt și 1 grad afară, cam la fel a fost și în ianuarie. 

Miercurea fara cuvinte - iarna - din nou

 

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Suzana 

Fotografiile sunt din arhiva personala.

Rochita albastrea

 E prima zi din aprilie, lună în care se trezește natura la viață. Nu întâmplător săptămâna viitoare sunt Floriile. Pentru a marca aceste evenimente, Rux ne-a propus un șirag de provocări inspirate de un desen animat dedicat florilor: Lidia in jurul lumii. Recunosc că nu știam desenele, au fost ani in care împrejurările au făcut să fiu în preajma unui televizor doar in weekend așa că nu le-am văzut, dar le-am găsit și am început să le urmăresc acum. 

O vedeți aici pe muza mea Codruța într-o rochiță albastră 👗inspirată de... albăstrele. Îmi place albastrul, îmi plac și albăstrelele, iar modelul rochiței era deja în proiect. Ideea mea era ceva inspirat din anii 50, prin topul strâmt și fusta amplă ca și prin linia decolteului sper că am reușit. 

Albăstrelele de cultură nu sunt doar albastre chiar dacă asta sună ciudat, sunt și albe și roz. Mi s-a părut mai interesant sa conturez bordurile cu alb, iar fusta se termină cu colțișori, ca și petalele albastrelelor. 

I-am făcut și o pălărioară asortată, la care am adăugat o fundiță cu niște floricele, am incaltat-o cu sandalute roșii, iar pentru ședința foto Codruța a înhățat și gentuța roșie decorată cu o floare. 

Nu mă întrebați de de simbol că nu știu, nici google nu m-a convins, știu doar că albastrul mi se pare o culoare liniștitoare. In trecut, inclusiv în antichitate, se folosea mult la îmbrăcăminte pentru că era mai ușor de obținut decât alte culori.

Elementul reciclat este firul, face parte din familia ghemelor de PNA rămase de la cusut in cruciulițe acum vreo 30 de ani. 

Deocamdată nu am și fotografii cu Codruța in picioare, s-ar fi văzut mai bine rochița dar nu am reușit să o conving să stea în picioare. Trebuie să caut un suport neapărat, văd că nu ne înțelegem altfel.