Cheile Bicazului si Salina Praid

Vizita la Lacu Rosu nu ar fi fost completa daca nu am fi ajuns si in Cheile Bicazului. Un defileu extrem de aglomerat, explicabil pentru ca era weekend, dupa ce gaseai cu greu un loc de parcare venea partea grea, sa reusesti sa te plimbi pe acolo, sa admiri peisajul, eventual sa faci si niste fotografii si sa te feresti de masinile care veneau din ambele directii destul de in viteza. Si sa faci si slalom printre multele tarabe cu te-miri-ce pripasite pe acolo. Acuma stiu ca sunt carcotasa, nu ma luati in seama, cu toate neajunsurile merita o vizita acolo.

 

Am gonit si pana la Lacul Bicaz, insa de acolo nu am fotografii. La baraj aglomeratie mare, un politist dirija circulatiA si nu te lasa nici sa te opresti nici sa cobori catre pontonul de unde se ia vaporasul, asa ca am urcat in continuare pe sosea dar s-a dovedit ca ori il ascunde padurea ori e teren privat si nu ai de unde sa faci niste fotografii din care sa para mai mult decat o balta. Am cules doua pietre (cele de aici, ca a trebuit sa ajung in judetul Neamt sa imi gasesc pietre potrivite :) si ne-am intors.

Drumul spre casa a fost prin Sovata, sa ne putem opri la salina din Praid. Aveam eu ceva amintiri de prin scoala generala de acolo si am vrut sa le improspatez.

Lume multa si aici, ca era duminica, a fost dificil sa aflam de unde se ia autobuzul pentru ca limba romana nu se prea vorbeste pe acolo (ca o comparatie, in Harghita se vorbea romana peste tot), dar pana la urma ne-am descurcat. Fata de salina din turda, cea din Praid are avantajul ca este accesibila si celor care nu pot urca sute de scari. Totusi am vazut la intrare un avertisment care spunea ca nu este recomandata celor cu hipertensiune gradul 3, nu m-as fi gandit ca o salina poate avea contraindicatii. Cele 16 grade din interior o fac perfecta de vizitat intr-o zi torida de vara.

Spatiul interior este imens, te poti plimba in voie, se pot desfasura si aici activitati diverse, eu una m-am dat in leagan :) Am vazut si un fel de Adrenalin park, dar probabil functiona dupa un program pentru ca era inchis. Se gasesc in interior o capela micuta, dar si exponate de muzeu.

Un chiosc cu suveniruri este prezent pentru cei care vor sa le cumpere musai din interior, altfel exact aceleasi lucruri le gasesti si la magazinele de afara.

Intr-un colt este un chiosc cu apa, suc, cafea, mancare si culmea, seminte, iar langa mesele din jur erau covorase intregi de coji de seminte, ca doar se vand acolo. Exceptand zona din jurul meselor, in interior era curat.