Pernuța - otoman

 Va rog sa nu cereti poza before, am numai after :) A fost candva o geaca de piele fina care a apartinut soacrei mele, cumparata dintr-un sh sa fie tacamul complet :) A servit cu credinta ani buni, pana cand soacra mea a hotarat ca nu o mai poarta, pentru ca "s-a facut urata" adica pielea a primit o patina datorita vechimii si purtarii. Eu nu o puteam purta pentru ca imi era mult prea mare, asa ca a stat ani buni stinghera pana acum cateva luni, cand am desfacut captuseala si am taiat pielea, sa o folosesc la ce-o fi. Asa ca era gata desfacuta cand a lansat Niko provocarea ei cu transformarea hainelor. O pernuta de dimensiuni reale cere prea mult timp, pe care acum nu il am, dar una numai buna pentru o papusa se poate face mai rapid. Asa ca am impletit provocarile lui Niko cu cele ale lui Rux si am inceput incet-incet mobilarea apartamentului Codrutei. Doua bucati rotunde si una dreptunghiulara cusute intre ele si umplute cu umplutura speciala pentru perne si aproape o ora de munca au devenit un scaunel-otoman. Le-am cusut pentru ca lipiturile au talentul de a se vedea urat dar si cusatura se vede. Oricum vreau sa mai fac un otoman saptamana viitoare, la gata o sa acopar si cusaturile cu ceva, deocamdata ramane asa ca altfel nu mai apuca pozele la timp.

Codruta mea, mandra nevoie-mare, s-a si instalat pe el. Of, ce ciufulita este si ei nici nu ii pasa, trebuie sa o duc cu forta la coafor. 

Aici am impins-o putin in spate, sa se vada si otomanul. Ca ea, vedeta, nu prea a inteles ca acum actorul principal este pernita-scaunel, ei o sa ii vina randul mai incolo.