Zăpezile din alte vremuri

 Ca sa nu zic "ou sont les neiges d'antan" că iarna asta toată lumea și-a pus această întrebare. Și uite că au venit până la urmă, dacă nu zăpadă mare măcar viscol puternic. 

Mie una nu îmi era dor, nu mă bucur că mor microbii ca alții, mai degrabă mă întreb când aud asta de ce in zona Mediteraneană nu e nevoie de îngheț să nu se îmbolnăvească, pentru că nu-i așa că ei sunt declarați cei mai sănătoși europeni. Of, trebuia să mă descarc :) 

Am iubit iarna din tot sufletul, era anotimpul meu preferat, eram toată ziua în zăpadă cu pantalonii înghețați până peste genunchi și cu mâinile amorțite de frig, dar nu mă puteau duce în casă. Și zăpada ținea din noiembrie până în martie in majoritatea iernilor iar frigul era o constantă afară, mai târziu și în casă (după introducerea cotelor de gaz). Noi am avut un termometru de exterior la geam de când mă știu, și au fost ierni in care arăta și -24. Nu se dezgheța peste zi cu săptămânile, așa că unii scoteau frigiderul din priza și țineau carnea congelata pe balcon. Nu se dezgheța :))) 

Niște fotografii vechi, să mă credeți, de când eram ștrumf:

Când făceam serbare de 8 martie cea mai mare problemă era că ni se cerea să ducem ghiocei pentru a-i oferi mamelor la finalul serbării. Deși aveam in grădină, erau de obicei sub zăpadă, nici pomeneală de flori. Acum am ghiocei înfloriți an de an, de revelion.

Cred că era teroare pentru adulți, mai ales pentru cei vârstnici, eram copii mulți în sat și aveam multe dealuri, străzile laterale nu erau asfaltate și noi bătătoream și lustruiam zăpada până se transforma in gheață, să "ne dăm" pe ea. In afară de copii și tineri ceilalți mergeau pe străzi tinandu-se de garduri la propriu. Cum gradina noastră este mare, tata se punea la mintea mea și arunca câteva găleți cu apă să înghețe, și aveam patinoarul în grădină. Aveam și patine :) 

Ah și îmi amintesc acum și de iernile dinainte de 89 când la prima ninsoare se închidea circulația și nimeni nu curata șoseaua. La fel se făcea ghețuș, o zăpadă foarte bine bătătorită și lucioasă, treceau câteva autobuze pe zi și cam atât, era un loc perfect de joacă mai ales că o aveam exact la poartă. 

Ca se sa nu creadă cei mai tineri că totul era idilic, îmi amintesc de o iarnă în care eram in școala generală și am mers la colindat cu clasa, ne-a plouat toată noaptea torențial. 

De ce nu îmi mai place... e o poveste lungă care combină naveta, frigul de la munca din școlile în care am predat și din biroul în care lucrez acum (am colege cu călduri, 16 grade e cald pentru ele), vârsta, diverse dureri care nu sunt străine de frigul răbdat de-a lungul timpului. Așa de după geam e frumos, dar și azi am ieșit la 6,20 la -9 grade și vânt pe niște trotuare acoperite cu gheață în mare parte și cu o lumină cam chioară, și nu mai e la fel de frumos.