Brăduț auriu

 Știu că nu este tocmai de sezon, dar eu oricum am o mică obsesie cu brăduții, vremea e de noiembrie, așa că... 

Am folosit o mică revista/pliat de la zilele orașului de anul trecut și am făcut un brăduț. Modelul este simplu, am mai făcut câțiva și anii trecuți, dar nu aveam nici unul auriu. De fapt nuanța este cupru, nu e chiar auriu, dar mi se pare festivă. In copilărie aveam două papiote cu fir metalic, unul era cupru unul argintiu, nu știu ce metal, erau laminate sub formă de panglică, și cu mare efort că se încâlceau mereu le înfășurăm pe brad in spirală. Erau ultima podoabă pusă și prima luată jos, nu știu ce s-a întâmplat cu ele dar îmi plăceau foarte tare.

Deși paginile sunt grosuțe s-au înmuiat din cauza vopselei acrilice aplicată cu pensula așa că arată ușor șifonate. Nu mai șifonate decât fundalul, știu, 🙆 dar chiar nu mai aveam timp și pentru călcat. 

Am o imagine și fără sifonaturi dar parcă verdele pune mai bine in evidență nuanța de cupru. Pentru vârf am înfipt un ac de la un buchet de flori in care am prins o mărgea mare albastră. Mărgeaua provine dintr-un colier pe care l-am demontat pentru că oricum nu as fi purtat ceva atât de voluminos. 

Evident că nu am și o fotografie cu pliantul înainte să mă apuc de lucru, mi-am amintit abia când vopseam brăduțul.

Postarea este înscrisă la rubrica transformări creative de le blogul Explorator prin viață. 

Mini-tablouri din timbre

 Codruța a "pictat" un tablou zilele acestea, portretul unei fete cu o coroniță din flori. I-a ieșit foarte bine, a și semnat tabloul, cu pseudonim, evident, s-a inspirat din imaginea de pe timbrul de mai jos. 

A căutat și o ramă pe măsură, a găsit una potrivită printre ramele făcute din rășină într-o matriță din silicon și acum are un tablou numai bun de agățat pe perete. De fapt încă nu are montată o agățătoare dar nu e grabă că încă nu are nici peretele, suntem în stadiul de adunat obiecte și pe urmă facem rost de cameră. 

Până o să aibă o cameră disponibilă Codruța s-a instalat în photo-box să își facă o fotografie cu tabloul. Din păcate și cutia asta e destul de mică și încape în ea doar stând pe jos, încă nu ne descurcam suficient de bine cu spațiul sa se poată așeza și ea mai comod.  

Tocmai mi-a atras atenția să nu uit să înscriu postarea la provocările verzi din această săptămână.

Ah, da, și mi-a mai șoptit că mai are un tablou confecționat dintr-un timbru (am dat-o de gol) doar că mi-a adus aminte târziu de el și nu s-a mai fotografiat și cu aceasta, deja era ocupată cu altceva.

 Astăzi vremea a fost foarte ciudată, am avut trei anotimpuri într-o zi. De câteva zile am zis că sâmbătă mergem la grădina, dar când m-am trezit era cat pe ce sa mă răzgândesc. Erau 10 grade și o ploaie măruntă și deasă, părea o zi de noiembrie. Am plecat totuși, îmbrăcați aproape ca de iarnă, ploaia s-a oprit la un moment dat, dar a rămas cerul plumburiu, cu vânt rece. Pe la 5 a ieșit soarele, acum stau in tricou in grădină. 

Cel mai cald a fost în solar, 22 de grade, așa că am smuls din buruienile crescute din belșug, am făcut niște fotografii și am avut chiar și o mini recoltă. 

In afară de cireș, gutui și căldărușă (noi le spunem clopoței) restul toate sunt in solar. Da, am flori și smochin și vie în solar 😃 legume mai puține că nu ne putem ocupa de ele suficient momentan. Am și căpșuni in solar, cei de afară sunt înfloriți, dar la adăpost am găsit... 

Reflexii în oglinda - Oradea la ceas de seară

 Oradea este un oraș pe care îl îndrăgim foarte tare, este relativ aproape, puțin mai cald decât la noi, are apă termală, are clădiri istorice frumos restaurate și prima pietonala din Transilvania, o noutate absolută pe atunci. Așa se face că în ultimii 20 de ani am ajuns acolo în fiecare an, mai puțin în 2020. 

Fotografiile de mai jos sunt de vara trecută, când am nimerit acolo cea mai caldă zi a anului, au fost 44 de grade. Un pic cam mult, a fost suportabil la piscină și în cameră cu aerul condiționat pornit, dar seara la 8 când am ieșit din hotel nu se răcorise deloc și nu era nici o adiere de vânt. Pe malul Crisului repede este un fel de parc, o zonă mai joasă față de nivelul străzii cu mulți copaci și amenajată cu bănci, unde se simt câteva grade mai puțin. Aici am surprins niște reflexii foarte frumoase in oglinda destul de liniștită a râului. 

Mai jos este o imagine surprinsă din stradă în curtea interioară a casei Darvas la Roche. Aici este deschis un muzeu, dar nu se poate vizita toată casa, și nici curtea.

Postarea participă la jocul Reflexii în oglinda găzduit de Carmen.

Miercurea fără cuvinte - au înflorit castanii

 

Fotografii din arhiva personală.

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Suzana

Trandafiri aurii

 Ajung și eu cu întârziere la transformările creative de luna aceasta. La toate temele voi folosi pliante pentru că am o reținere în ce privește cărțile, chiar și cele vechi și incomplete sunt tot cărți, nu mă  îndur să le distrug de tot. Și să fiu sinceră nici revistele, nu mai cumpăr reviste de mult dar cele pe care le am le păstrez, am luat doar ce mă interesa și mă interesează în continuare. Disclaimer 🤣

Am folosit două pagini dintr-un catalog donat de colega de serviciu. Am tăiat fâșii, le-am pliat sa fie mai rezistente, am lipit câte trei sa am suficientă lungime și am pliat fâșiile de hârtie după modelul unui trandafir origami. 

Am vopsit trandafirii cu acrilic nuanța cupru, un singur strat pentru că mi-a plăcut cum se vede dedesubt culoarea hârtiei și am vrut un aspect învechit pentru ei. Sunt patru trandafiri de 2 - 2,5 cm diametru, poate 3 cel mai mare și vor decora o ramă foto/tablou mic din lemn care are și ea nevoie de îmbunătățiri. Când va fi gata o să revin cu produsul finit. 

Clovnul - marionetă

 Când a văzut tema de la salvăm păpuși de săptămâna aceasta, Codruța a început să sară în sus că vrea și ea o marionetă. Atâta a insistat că a trebuit să îi fac neapărat una.

Am cartea asta din 1979, a fost un an bun se pare cu multe cărți publicate. De altfel am foarte multe cărți din colecția aceasta, trebuie să fac într-o zi fotografii cu raftul construit special pentru ele de tata. 

Se vede in ce stare este, aveam 6 ani la apariția ei, in acel an am inceput școala și am învățat să citesc. Cititul a fost o pasiune din primul moment și tot așa a fost și meșteritul unor lucruri micuțe, pe masura mea. Și pasiunea asta o moștenesc tot de la tata, in după amiezile petrecute împreună (și de obicei doar in doi) când vremea era ploioasă sau rece și rămâneam in casă mă învăța să fac diverse lucruri. Tot atunci mi-a dat și cartea aceasta și de-a lungul anilor am citit-o din scoarță în scoarță și am făcut majoritatea obiectelor prezentate în ea. Culmea este că întotdeauna am ocolit marioneta.

Cum trebuia să arate se vede in fotografia de mai sus. Am decupat corpul din cutia de la o lampă solară pentru grădină (eu am pus-o în balcon) și nu a fost cea mai bună opțiune, cartonul este ondulat și nu atât de rigid cum credeam. Dimensiunile mici și probabil lipsa mea de răbdare au făcut din păcate ca membrele sa nu fie manevrabile, deși le-am pus sfoară după schema din carte. Codruța va trebui să se mulțumească cu atât, deocamdată nu mai fac alta. 

Eu zic că este mulțumită totuși de jucăria primită.

Reflexii în oglinda - din goana mașinii

 A trebuit să mă uit la data fotografiilor sa îmi amintesc din ce an sunt, și anume din martie 2019. In vizită în Spania, după o săptămână în apropierea Valenciei am luat un autocar și ne-am dus pentru o altă săptămână în apropiere de Malaga. Multe lucruri ne-au mirat, lucruri foarte normale de altfel dar noi aici avem un altfel de normal, unul alterat. De exemplu, ni s-a spus că drumul din Valencia in Malaga durează 8 ore și exact atât a durat, nici un minut in plus sau in minus. Vorbim de peste 600 km, cu stații intermediare și două opriri de lunga durata. 

Biletele sunt nominale și cu loc, se verifică actul de identitate la urcare, noi le-am luat din timp și am ales primele locuri din dreapta și am avut o vedere foarte buna. Geamurile foarte curate, lucru care iar ne-a mirat. De altfel tot autocarul impecabil, orașele și satele străbătute curate, rar am văzut câte o zonă mai neîngrijită. Peisaje frumoase, verzi la ora aceea, mule flori, multe livezi de citrice și de migdali, zone cu kiwi și smochini, câmpuri cu căpșuni deja copți. Eu am făcut multe fotografii, am filmat pe porțiuni lungi, nu eram prima dată nici în afara țării și nici în Spania dar tot mi se părea fascinat. Mi se pare și acum, de-aia am hotărât să revin la aceste fotografii. 

Mai jos sunt câteva fotografii din Alicante unde a fost o oprire foarte scurtă, nu am avut timp să coborâm. Autocarul mergea cu viteză, așa că nici încadrarea nu e grozava. Cred că m-a fascinat rondul cu flori din centrul orașului pentru că era cred că 20 martie și am aterizat la propriu dintr-un Cluj rece, ploios, cețos și cenușiu la căldură, lumină și flori și verdeață. Subiectul cu lumina trebuie să îl dezvolt altă dată, ar fi câteva lucruri interesante de spus. 

Fotografia de mai sus este a unei clădiri din centrul orașului, presupun că este o clădire cu locuințe pentru că nu am văzut nici p plăcută sau firmă cu vreo inscripție. M-am gândit instantaneu "ce frumos trebuie să fie să locuiești aici". Nu cred că este nevoie să detaliez, la noi locuințele, mai ales cele colective nu au cel mai atrăgător exterior. Dar partea de jos nu se vede foarte bine din cauza reflexiilor din geamul autocarului.

Postarea participă la jocul Reflexii în oglinda găzduit de Carmen.

Miercurea fara cuvinte - un porumbel incredibil de blând

 

Fotografii din arhiva personală

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Suzana

Mini-puzzle

 Noua tema a provocarilor verzi este crearea unui puzzle. Cum domeniul este unul nou pentru mine, sa zicem, adica nu am mai facut un puzzle din mileniul trecut :))))) m-am tot sucit si m-am invartit si am decis sa fac unul mititel dintr-un servetel. 

Nu arata grozav pentru ca nu am avut un carton potrivit, am taiat un dosar folosit si pe partea alba am lipit un servetel cu o imagine rustica, cu o casuta si o moara de vant. 

Am desenat pe spate modelul, nu am unealta speciata pentru embosat dar am incercat cu un pix, nu merge sau merge mult prea greu si am lasat-o balta, am luat o forfecura si am decupat dupa model, destul de stangaci. 

Am ramas cu 72 de piese mititele si amestecate, alta munca sa il recompun, o sa incerc sa il lipesc si sa ii pun un suport dintr-un carton mai gros.